30 DECEMBRIE 1947. Comuniştii smulg Regelui Mihai o abdicare forţată, instaurând ilegal republica

După ocuparea ţării de către Armata Roşie, Moscova a urmărit şi în România, prin intermediul comuniştilor, desfiinşarea tuturor instituţiilor şi formelor de stat tradiţionale româneşti. După preluarea gvenrului prin violenţă, câştigarea prin falsificare a alegerilor, aservirea Bisericii Ortodoxe Române şi eliminarea opoziţiei politice, la 30 decembrie 1948, comuniştii au eliminat şi ultima instituţie – fundamentală – ce împiedica totala comunizare a ţării: monarhia.
Profitând de acalmia dintre Crăciun şi Anul Nou, liderii PMR au organizat o veritabilă lovitură de stat. Ei au înconjurat palatul cu trupe ale Armatei (deja subordonată lor) şi cu comandouri înarmate de ucigaşi comunişti, tăind orice legături telefonice cu exteriorul. Gheorghe Gheorghiu-Dej (un golan ajuns electrician în Bucureşti, care niciodată nu şi-a putut depăşi condiţia de golan), împreună cu Petru Groza (un moşier oportunist care a făcut mari servicii cauzei comuniste) au înmânat Regelui Mihai un act de abdicare anteredactat, somându-l să-l semneze. Erau înarmaţi (Pentru Groza – de altfel un mitocan notoriu în comportamentul său faţă de femei – arătându-i chiar Reginei-Mamă arma din buzunar) şi au ameninţat pe Rege cu declanşarea unei băi de sânge, inclusiv cu execuţia miilor de prizonieri politici anticomunişti. Acesta a semnat în final hârtia, considerând că din punct de vedere juridic un act obţinut prin constrângere şi sub presiunea ameninţării este lovit de nulitate.

Comuniştii nu au permis Regelui să ia decât câteva obiecte personale. Nici măcar bijuteriile Reginei mamă nu au fost lăsate acesteia. Regele şi mama sa au fost escortaţi şi urcaţi într-un tren care a mers, sigilat, până la graniţa cu Austria.
Conform constituţiei statului român, chiar şi abdicarea unui monarh nu presupunea abolirea monarhiei, ci constituirea unei regenţe, până la înscăunarea unui alt monarh.
Deşi parlamentul se afla în vacanţă, comuniştii au constituit un prezidiu al Marii Adunări Naţionale, ca formă de substituire a regenţei, act ilegal, neconstituţional şi lipsit de orice temei juridic, decizând – tot ilegal şi ilegitim – abolirea moharhiei şi instaurarea Republicii Populare.
Practic, în urma acestor acte ilegale şi ilegitime, tot ceea ce s-a făcut în România de la 30 decembrie 1947 şi până astăzi este ilegal şi ilegitim.

În anii ce au urmat, până la totala sa lichidare la începutul anilor 1960, rezistenţa armată din munţii României a avut un caracter naţional, creştin şi monarhist, Regele Mihai fiind considerat e toate grupurile de rezistenţă drept liderul moral şi legitim al României.

Comunitatea Identitarră