MÂNCĂTORUL DE CĂRȚI

V-aduceți aminte de vedenia lui Ioan

Îngerul cu cartea?

Nu? Să vă spun eu.

După ce Șapte Îngeri au sunat din trâmbițe,

după ce Mielul a deschis pecețile

cărții necitite a lui Dumnezeu,

a apărut Îngerul cu fața ca soarele,

care avea în mâini o cărticică

și i-a dat-o lui Ioan.

Ce să fac cu ea?, a întrebat.

Mănânc-o!, i-a răspuns Îngerul.

Și a mâncat cartea

și deodată au început să curgă prorocirile.

Numai cine mănâncă litere

și semne, vede minuni.

Toți marii profeți au fost mâncători de cărți.

Și scriitorii mari, la fel.

Nu poți scrie o carte nouă, bună,

dacă nu mănânci câteva cărți vechi.

Și eu m-am întors din drum

și am vrut să mănânc cartea

căreia Mielul i-a deschis pecețile.

Dar era o carte nescrisă, fără litere.

Avea doar patru semne,

începea cu o virgulă,

se continua cu semnul întrebării,

după alte zeci de pagini goale urma semnul mirării

și se încheia cu un punct.

Era un punct care plânge,

și punctul când plânge,

arată ca o virgulă.

Deci era o carte fără capăt, neîncepută,

trebuia să o scriu și apoi s-o mănânc,

să-mi mănânc toate profețiile din ea,

să le mestec bine,

ca să dau viață unui nou sens.

Și acum ronțăi la ea

și nu-mi vine nici o idee bună de încheiere.

Atenție la profețiile pe care le faci,

fiindcă urmașii care vor mânca și cartea ta,

vor putea aiuri.

Ce mai râde Îngerul fără carte de mine!

Pleacă, îmi face din deget,

ia aminte!, de, el e fericit, a scăpat de carte,

e acum în mine

și n-am idee cum pot scăpa de ea.

S-o vomit?

Grid Modorcea