Autoritățile locale au organziat joi, 9 martie a.c., începând cu ora 11.00, ceremonia de depuneri de jerbe de flori la Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din Parcul Central, cu ocazia Zilei Deţinuţilor Politici Anticomunişti.
Slujba de parastas a oficiat-o PS Benedict Bistrițeanul, episcop vicar, care a suliniat rolul rezistenței anticomunsite prin cultură citând din bartolomeu Anania, Leul Ardealului.
Au mai luat cuvântul viceprimarul Dan Tarcea, care a arătat recunoștința autorităților locale față de lupta pentru libertate a deținuților politici anticomuniști, iar istoricul Marius Mureșan din partea UBB a arătat importanța credinței în rezistența religioasă din închisori, devenite ”adevărate universități”.
Ana Buzan, vicepreședinte AFDPR Cluj, a subliniat eroismul deținuților anticomunști greco-catolici din pușcăriile comuniste.
Eleva Daria Kirali din clasa IX C de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” a recitat o poezie tematică: ”Noi nu tăcem”, de Andrei Ciurunga.
Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu AFDPR Cluj. Zeci de elevi ai liceelor clujene au participat la celebrare.
La final s-a desfășurat ceremonia de depuneri de jerbe de flori la monument din partea AFDPR, parlamentului, instituțiilor publice locale, asociațillor culturale, universităților, Academiei, CCS, partidelor politice PNL, PSD și USR.
Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, de comemorarea celor 40 de Sfinţi Mucenici.
NapocaNews
Noi nu tăcem – Andrei Ciurunga
Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă
şi iar ne prăvălim – dar nu tăcem.
Pe-a ţării noastre darnică moşie
târâm de-un car de ani acelaşi jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcneşte osul dezgropat de plug?.
De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învăţat să-l bem
dar gura ştie bine-o rugăciune
şi-o geme printre dinţi – căci nu tăcem.
Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
https://www.versuri.ro/w/ho87
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul ţării într-un nou stejar?.
Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată
în trupul nostru oase ce s-au frânt
şi strigă morţii ce-au tăcut odată
cu gura caldă plină de pământ.
De s-ar surpa în ceasul nefiinţei
pe toate-aceste guri câte-un Negoi,
l-am sfărâma necruţători cu dinţii
şi-ar da năvală răcnetul din noi.
Urcăm Golgote aspre de credinţă,
venim spre piscuri tari, îngenunchem
şi iar ne scuturăm de neputinţă
cu pumnii strânşi în trup – dar nu tăcem.
