Nelepădarea de ispitele imobiliar… ecumenice

Nu doar Arhiepiscopia Sucevei ar trebui să primească aceste terenuri din domeniul public al statului, ci toate eparhiile din județele în care mai există încă „rezerve” posibil a fi acaparate de rechinii imobiliari. Și nu doar pentru a siguranța aceste terenuri față de rapacitatea clanurilor imobiliar-politice ar trebui făcute astfel de transferuri, din domeniul public al statului spre domeniul public al unor municipii, în fond tot domeniul statului, ci și pentru a zidi legislativ borne de pavăză identitar ortodoxă. Și pentru a nu exista discuții despre posibila distrugere a fondurilor de resurse, prin faptul că aceste terenuri se află majoritar în posesia unor institute de cercetare agro-alimentară, aceste transferuri ar putea fi făcute fie și doar cu drept de folosință pentru un anumit număr de ani.

Desigur, nu întâmplător negarea unui asemenea transfer în folosul bisericii noastre tradiționale s-a produs chiar înaintea Paștelui, prin intervenția la CCR a președintelui Iohannis față de legea de transfer în domeniul public al municipiului Suceava, către Arhiepiscopia Sucevei, a 20 de hectare din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava, așa cum, tot nu întâmplător, gestul președintelui Iohannis s-a suprapus (stranie coincidență, nu?!) și cu brusca punere în dezbaterea publică, jurnalistico-reflexiv feisbucistă, a mutării zilelor sfintelor noastre sărbători pascale pentru o comuniune liturgică (!) dimpreună cu alte rituri creștine. Așa cum nu a fost întâmplător nici faptul că unii dintre teologii de sertar, care au „argumentat” această erezie printr-o presupusă corelare cu un calendar bizar deja în propria-i istorie, își au fiefurile și sinecurile de meditație ecumenică în preajma locurilor Sucevei, acolo unde, președintele Iohannis a decis că nu este cazul să se realizeze un asemenea transfer de terenuri ce ar putea întări o barieră ortodoxă.

Evident, este mult mai probabil ca, în cazul terenurilor de la Suceava, proecumenismul de sorginte iohaniano-luteran-masonică să fi contat mai mult decât interesele unor rechini imobiliari în așteptare, „pescuind” oglindiri într-un viitor incert prin însăși sărăcia locurilor. Pentru că în zonele de nord ale țării, nu pământurilor ca oportunitate imobiliară ispitesc ieșirea la suprafață a prădătorilor, ci apariția pe însăși vetrele noastre a unor ideologii menite a diminua forța prezenței noastre ortodoxe. Căci acolo sunt zonele în care au înflorit și moschei, și temple masonice și centre de manifestare a fel și fel de rituri, precum ale evreilor… hasdici, de acolo putând fi croite fel și fel de coridoare cu populațiile deja stabilite într-o Ucraină pe care  Zelenski o vestește drept viitorul „mare Israel”.

Or, privind felul în care identitatea noastră ortodoxă este atacată din toate părțile, începând cu falsurile datelor de la recensământul care „identifica” scăderea masivă a numărului de credincioși ortodocși din România și continuând cu distrugerea patrimonial-religioasă, prin licitarea a sute, mii de obiecte cu rădăcini tot mai adânci înspre începuturile noastre, da!, se impun asemenea transferuri de terenuri pentru extinderea ansamblurilor episcopale ca șansă de a păstra fibrele din însăși esența izvodirii și continuității noastre.

Cezar Adonis Mihalache – Natiunea