Cartea lui Ionuț Țene, ,,Neînfrânții. Reeducarea de la Aiud”, a apărut anul acesta la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca și a fost lansată la Parohia Adormirea Maicii Domnului, Cartierul Mănăștur.
Lucrarea este o invitație în universul concentraționar românesc și în același timp o filosofie a suferinței umane din Penitenciarul Aiud. Sighet, Aiud, Gherla, Pitești, Jilava, Tîrgșor, Periprava, Balta Mare a Brăilei, etc. reprezintă și astăzi, unele transformate în muzee, locuri ale reculegerii și memoriei pentru noi, cei de astăzi, și totodată un examen al durerii colective, privite lucrurile prin ochii unor martiri și mărturisitori ai credinței ortodoxe ca: Dumitru Stăniloae, Sofian Boghiu, Iustin Pârvu, Valeriu Anania, Vasile Voiculescu și mulți alții.
Mi-a plăcut expresia autorului: ,,Aiudul – universitate a martirilor” (p. 7). Într-adevăr, prin rezistența lor spirituală, intelectuală și umană, voit sau nu, au metamorfozat celulele închisorii Aiud, și prin extindere și celulele celorlalte închisori celebre, Sighet (unde a murit Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu), Pitești, Gherla ș.a. în exemplare universități spirituale și umane-intelectuale.
În aproximativ 140 de pagini, istoricul Ionuț Țene ne sugerează o imersie în spațiul concentraționar de la Aiud, o exemplară radiografie a suferinței umane și rezistenței împotriva regimului comunist din România. În cuprinsul cărții sunt redate adevărate modele umane de intelectuali (preoți, scriitori, filosofi, avocați, etc.) care au trecut pe la ,,Universitatea Aiud”, cum o ironiza avocatul și pamfletarul Petre Pandrea (1904-1968), originar din localitatea mea natală, Balș.Autorul cărții face o expunere detaliată și mici biografii ale unora dintre intelectualii închiși la Aiud (Mircea Vulcănescu, Dumitru Bălașa, Grigore Zamfiroiu, Mihai Timariu, Ștefan Vlădoianu, Demostene Andronescu, Virgil Mateiaș, Sergiu Mandinescu, Vasile Voiculescu și Petre Pandrea). Lucrarea se înscrie, prin conținut informațional și descrieri, în paradigma narativului istoric și a istoriei recente pe tema rezistenței anticomuniste.
În același registru, titlul cărții este foarte sugestiv, ,,Neînfrânții”, autorul făcând referire la cei 200 de condotieri ai lui Hristos care, sub nicio formă, nu au semnat actul de eliberare din Penitenciarul Aiud, chiar și după amnistia din 1964. Au fost conștienți că și după ,,eliberare” o să fie urmăriți, monitorizați, amenințați de ,,pasărea cu clonț de rubin”, cum numea poetul Nicolae Labiș Securitatea. Însuși ,,Buzduganul unei generații”, cum îl numea Academicianul Eugen Simion pe autorul celebrei poezii ,,Moartea Căprioarei”, în care, stilistic și metaforic este descrisă foametea din România, din 1947, a avut de suferit din cauza Securității.
Este o lucrare utilă și o invitațe la lectură mai ales pentru cei tineri, pentru a înțelege acest peisaj concentraționar al suferinței umane latente. La Aiud a stat Valeriu Anania două săptămâni cu lanțuri la picioare, bătut și schingiuit, pe la Aiud au trecut o întreagă pleiadă de ,,Neînfricați” pe calea credinței. Aiudul era o vedere în oglindă a Piteștiului, dar la o altă dimensiune. ,,Fenomenul Pitești”, celebra lucrare a lui Virgil Ierunca, cel puțin și metaforic, a fost întipărită în conștiința și sufletul tuturor celor care au trăit și au cunoscut ,,oameni” ca Nicolschi, Gheorghe Crăciun sau Vișinescu.
Felicit autorul și îi doresc mult succes în continuare. Mi-a plăcut cartea și ductul scrierii ei.
Week-end frumos și lectură plăcută tuturor.
Cu deosebită considerație,
Răducu Rușeț
(Sursa: Facebook)
