Predarea României

Din pacate nu mai avem o tara a noastra, dar avem in schimb o multime de probleme. Suntem intr-un moment in care ambiguitatea nu ne mai serveste. Cu atat mai mult cu cat azi, sunt foarte multi oameni care efectiv nu doresc sa vada ceea ce se vede in tara si in lume. Exista o vorba – „nimeni nu este mai orb, decat cel care nu vrea sa vada si nimeni nu este mai surd, decat cel ce nu vrea sa auda”. Lumea s-a schimbat si a luat-o pe cai gresite, intunecate. Si este greu pentru noi toti intr-o lume in care propaganda este noua religie si o intalnim peste tot, in care avem acest cancel culture – nimic altceva decat o noua botnița ideologică.

Dezastrul, si nu exagerez absolut deloc folosind aceasta remarca, deci dezastrul pentru noi incepe prin anul 2004-2005. Pana la aceasta data, România inca a mai putut sa se descurce si sa-si aleaga lideri politici fara influente majore externe, adica sa fie relativ independenta si suverana. Noua etapa care avea in vedere predarea tarii, implementeaza pe langa pachetul de „reforme” si celebra operatiune de recrutare, promovare si plasare a unor agenti de influenta ca de exemplu ziaristi, jurnalisti, diferiti politicieni, lideri de sindicate, ONG-isti, la care astazi le zicem influenceri. Da, ziaristi romani, care unii la un moment dat au devenit agenti de influenta ai DNA, ai SRI, ai lui Coldea, ai lui Kovesi sau ai unor servicii straine, promovand niste curente antinationale si sprijinind instalarea unei atmosfere de anormalitate in societatea romaneasca, in detrimentul uneia constructive. Si au facut asta pe bani, pe avantaje personale. Oameni pregatiti, specializati si folositi in scopul de a influenta opinia publica, electoratul pentru a impune in Romania lideri noi. Lideri politici care pe urma sa conduca politica romaneasca conform intereselor si directiei impuse din occident si in special din SUA.

Și pentru ca predarea țării sa fie totală, ei bine serviciile românesti – SRI, SIE – s-au predat noilor stapani din afara. Si aici a fost problema. Pana atunci serviciile romanesti functionau in principal in interesul Romaniei. Inca nu se subordonasera „aliatilor”. Deci observam ca atat politica romaneasca cat si serviciile secrete au fost rapid subordonate intereselor straine. Iar noi am ramas cu buza umflata, conform expresiei romanesti – „prost nu este cel care cere, prost este cel care da”. Fiecare este indreptatit in politica mondiala sa-si urmareasca interesele. Desigur metodele ar trebui sa fie cat de cat loaiale, dar in fond ne urmarim cu totii interesele. Din pacate noi ca si tara nu am stiut in ultimii 20 de ani sa ne urmarim sau sa ne urmam interesele noastre nationale si ne-am predat cu arme si bagaje „licuriciului” hegemon la pachet cu agentul lor „piratul” Petrov si a sa comanda – „sa traiti bine”.

Si cum naivitatea, timiditatea si inertia in viata se platesc, le-am platit si le platim inca cu varf si indesat. Dupa anul 1990 occidentul si americanii au pus problema ca de acuma suntem cu totii prieteni, s-a terminat cu razboiul rece, s-a terminat cu blocul comunist, ne intalnim, ne unim, ne reconciliem si in consecinta nu mai trebuie sa ne spionam. Si daca nu ne mai spionam, ce altceva putem face decat sa ne predam. Pentru ca nu-i asa, prietenii nu se spioneaza intre ei?!? Si aici noi romanii am crezut lucrul acesta si am muscat momeala ! Mai ales ca prietenii nu exista in relatiile internationale. Ci doar interese! Si pentru ca predarea serviciilor noastre secrete sa fie absoluta, au existat din pacate unii care in imbecilitea si servilismul lor au predat la cheie numele agentilor nostri de afara super acoperiti, motivand ca trebuia sa-i convingem pe americani cat suntem de loiali ca prieteni, ca parteneri, ca aliati. Si uite asa le-am pus pe tava listele cu agenti acoperiti, ceea ce nu face nimeni in lumea asta mare. Iar asta nu ne-a adus nicidecum respectul lor, ci dimpotriva dispretul lor, pentru ca o asemenea slugarnicie auto-distructiva, repet nu o gasesti nicaieri in lume. Ceea ce insa ar fi fost in avantajul nostru, era daca am fi reusit sa punem serviciile noastre de a colabora, de a coopera cu serviciile noilor nostri parteneri, a noilor nostri aliati, fara sa fie subordonate acestora. De exemplu asa cum colaboreaza serviciile secrete americane cu cel israeliene. Israelieni de la care am invatat că prietenii trebuie sa se urmareasca cu mare atentie in ceea ce fac, pentru ca una-i una si alta-i alta.

Este de bun simt sa ne punem intrebarea cine mai suntem, ce mai suntem si ce reprezentam noi azi in lume ca tara ? La o simpla radiografie, raspunsul este simplu – un protectorat ! Da, un banal protectorat american. Iar in situatia in care suntem, parca mai bine era sa fim colonie, pentru ca vechile metropole au si dezvoltat coloniile pe care le detineau. In schimb protectorul are grija de tine atata timp cat esti, cat prezinti un interes pentru el si bineinteles te subordonezi lui. Drept urmare sa nu ne mai miram ca astazi deciziile importante pentru Romania nu le mai luam noi, ci le primim in plic. Si este absolut normal sa fie asa, deoarece hegemonul – protectorul ne-a „fericit” cu o clasa politica croita exact dupa interesele sale. Pe vremuri dl profesor Volcinschi ne invata ca un om politic, o clasa politica ca sa apere cat mai bine interesele tarii sale, trebuie sa fie vizionara. La noi clasa politica din ultimele doua decenii a fost si este in continuare doar vizionata ! Dezvolta in schimb alte „calitati”. Sunt indolenti, incompetenti si de rea credinta. Profund inadecvati pentru functiile pe care le detin. De asemenea infatuarea lor este pe masura incompetentei lor. Demagogia lor, ingroapă România !

Așadar dupa ce ne-am predat politic, economic, informativ, militar, cultural, educational, ne-a venit randul sa ne predăm si moral – spiritual. Caci asta inseamna recenta decizie CEDO, de fapt nu decizie, ci o sanctiune în toată regula…un atentat grav la structura de rezistenta spirituala si morala a poporului român. O adevarata lovitură prin care se doreste impunerea în societatea românească, o societate eminamente crestină, ortodoxă…a familiei de tip homosexual. Decizie la care Presedintele si garantul Romaniei – herr Iohannis, nu a gasit altceva de spus decat „ca este o tema complicată pentru România”. Adica sodomia este doar o tema cam complicata, nici macar o problema. O tema si atat! O tema cu care ne-au „fericit” din nou aceeasi „prieteni” euro-atlantici.

Că există azi Sodoma si Gomora în versiune modernă am înțeles. Dar oare mai este România de azi o patrie…un stat…o țară iubitoare de Dumnezeu?

Cristian Ardeleanu