O vorba veche de pe la noi, spune cam asa – „la placinte inainte, la razboi inapoi”. Astazi insa, in aceste vremuri tulburi progresist-globaliste, constatam ca razboiul a luat locul placintelor. Aproape peste tot in lume „dospesc” focare de razboi, adevarate cazane sub presiune, voit intretinute si alimentate de cei care ne propovaduiesc noua pacea si „binele” absolut al omenirii.

Un astfel de focar, de zona, care pe langa bine cunoscutul risc seismic, mai prezinta si un risc al unei viitoare posibile destabilizari politico-militare – este Turcia. O Turcie in care daca isi vor baga coada acei „draci”, asa cum si-au bagat-o si in Ucraina, ei bine si aici in loc de pace s-ar putea sa vorbesca tancurile. Pentru ca ce se intampla in Ucraina nu epuizeaza raboiul in derulare in momentul actual. Ucraina este doar un segment de front, in care frontul este mult mai larg, deoarece razboiul este unul global. Este un razboi care are ca miza trecerea de la pacea si ordinea americana, la o pace si o noua ordine asiatica…ruso-chineza in special. Un razboi in care omenirea isi joaca o noua ordine mondiala. Este de asemenea un razboi intre cei care apara vechea ordine unipolara si cei care incearca sa promoveze o noua ordine multipolara – o ordine care vedem ca este in curs de a fi construita. Iar actorii sau beligerantii sunt pe de o parte SUA impreuna cu o parte din aliatii ei din NATO, iar pe de cealalta parte avem un front nou, o grupare creata de catre principalii rivali strategici ai americanilor care sunt China si Federatia Rusa. Doi mari actori globali care observam ca nu sunt singuri, ci au constituit o alianta de state nationale in care ideea centrala este a multipolarismului. O alianta deci, care are in vedere realizarea unei ordini mondiale multipolare.

În acest context trebuie privite si analizate recentele alegeri prezindentiale, dar si parlamentare din Turcia. Nu vom putea intelege ce s-a intamplat si ce se va intampla in Turcia, fara a ne largi putin orizontul. Pentru ca asa cum am mai spus ca Ucraina este doar un segment de front in acest razboi global, din pacate si Turcia este un alt segment de front al aceluiasi razboi global de astazi. Doar ca modalitatea cum se poarta razboiul in Turcia este diferita in comparatie cu ce se intampla in Ucraina, dar esenta lucrurilor este aceeasi. Turcia a avut rolul si a jucat acest rol de principal bastion al NATO pe frontul americano-sovietic din timpul razboiului rece, iar ulterior pe frontul ce desparte lumea euro-atlantica de cea rusa si de cea oriental -asiatica. Insa in ultimele decenii, mai ales in ultimii 20 de ani de „domnie” a „sultanului”Erdogan, Turcia schimba usor directia politico-militara si devine o putere neo-otomană. Asta inseamna ca Turcia refuza dependenta strategica de SUA si NATO, chiar mai mult – își stabileste propriile ei obiective strategice care nu mai coincid cu cele ale SUA si NATO. Ceea ce bineinteles contravine intereselor americane si NATO. Si mult mai grav si inacceptabil pentru SUA, noua orientare strategica si geopolitica a Turciei, o duce pe aceasta intr-o apropiere de Federatia Rusa. In acelasi timp Turcia isi manifesta interesul si dorinta de a se apropia economic si militar ca un jucator global, de tarile care formeaza deja noul pol de putere mondial, si anume de BRICS, respectiv de Organizatia de Cooperare de la Shanghai. Asadar observam ca dorintele americane cu privire la Turcia, ne se mai potrivesc cu noile proiecte ale Turciei.

Prin urmare, iata ca nu vorbim doar de alegeri politice in Turcia, ci in special de alegeri geo-politice ! Alegeri in care coalitia de partide politice ce se opun presedintelui Erdogan, sunt partide care au in program orientarea catre sustinerea agendei geo-politice euro-atlantice, in special cea americana. Alegeri in care cetatenii turci au de ales intre promisiunea de a avea burtile si farfuriile pline cu „bunatati” americane, cu bunastare promisa in schimbul vasalitatii recunoscute hegemonului american si promisiunea demnitatii si suveranitatii nationale. Pentru ca Turcia este o tara musulmana, suverana si traditionalista, cred si sper ca-i va convinge cea de a doua oferta ! Cu alte cuvinte eu cred cum este si normal ca vor vrea farfuria plina, dar nu cred ca pretul acestei farfurii pline sa fie pierderea libertatii, a independentei strategice si a suveranitatii tarii lor.

In plus dificultatile economice si sociale cu care se confrunta Turcia azi, sunt in mare parte si rezultatul presiunilor economice pe care occidentul euro-atlantic le face asupra Turciei pentru a o detremina sa ramana în tabara sa. Idee afirmata in trecut si de Nicolae Ceausescu, si anume „daca o tara doreste sa ramana libera, atunci ea trebuie sa stranga cureaua”. Din pacate observam ca de-a lungul istoriei absolut toate tarile care au fost sau sunt aliati fideli ai SUA si ai occidentului, cum este si cazul Romaniei, ei bine SUA le protejeaza statalitatea, independenta si bunastarea atat timp cat ele sunt dispuse sa-si riste statalitatea in razboaiele Americii. De asemenea nici economic nu ofera un sprijin economic durabil si stabil, ci unul conditionat de deschiderea si avantajarea corporatiilor americane in tarile respective. Cu aceasta problema se confrunta si Turcia azi, care este stransa cumva cu usa economiei pentru a pastra orientarea ei politica pro atlantica, pro americana si a renunta astfel la autonomia strategica. Deci aceasta este miza de contradictii si probleme care se afla in dezbaterea campaniei electorale turce.

Referitor la cat de democrat este Erdogan si regimul sau politic, eu personal cred ca nu mai trebuie sa ne facem iluzii in ceea ce priveste existenta sau functionarea democratiei pe undeva prin lume. Democratia s-a vazut ca nu mai functioneaza nici in SUA, nici in Europa…ce sa mai spun de România?!?…si cu atat mai putin in state fara o traditie democrata cum este Turcia. In plus azi democratia este doar de fatada peste tot in lume!? Iar in ceea ce-l priveste pe Erdogan, el a aratat ca este inca numarul unu, ca este un jucator extrem de valabil in acest concurs electoral si personal cred ca va fi si in continuare viitorul „sultan” al Turciei. Si are toate atuurile, relatiile si mijloacele necesare pentru o noua „reincoronare”. Iar acesta este un rezultat care intereseaza nu numai Turcia, ci intereseaza mai ales razboiul global! Cu atat mai mult cu cat noi azi traim o noua dezordine mondiala!

Cristian Ardeleanu