De două săptămâni greva profesorilor a paralizat la propriu învățământul românesc. Dacă la începutul grevei, premierul Nicolae Ciucă, ministrul educației și liderii coaliției de guvernământ au ignorat protestul profesorilor, în ultimile zile puterea politică a intrat în trepidații. Inițial la întâlnirea cu liderii de sindicat Klaus Iohannis, soț de profesoară la Sibiu, și-a trimis consilierul pe sănătate ca să sfideze protestul. E adevărat că nimeni de la puterea infatuată în mult prea bine, nu a crezut că profesorii vor rezista presiunilor politice, securistice și propagandistice și vor continua protestul. De obicei sătulul nu-l crede pe cel flămând. După 18 ani avem de-a face cu o grevă a profesorilor, masivă, și cu proteste cu sute de mii de sindicaliști în piețele din marile orașe. Așa ceva nu s-a mai văzut de ani de zile în România controlată de regimul pensiilor speciale de privilegiați, cu acceptul UE. Până la urmă, din înaltele sfere ale puterii internaționale, între excursii în America de nord, Asia sau o binemeritată vacanță la tenis, Klaus Iohannis a catadicsit să coboare între muritori, după ce a parcat cu avionul prezidențial închiriat scump pe aeroportul de la Sibiu ca să-și lase consoarta acasă. Deranjat de proteste, Iohannis a început să se răstească la profesori, cum de își permit să-l obosească cu cereri înaintea unei întruniri internaționale pentru o sinecură europeană. Președintele Klaus Iohannis îi acuză pe sindicaliști că pun în dificultate organizarea Bacalaureatului. Iohannis nu se teme de profesori și nu are nicio simpatie pentru ei, deși soția îi este profesoară. În general de 20 de ani politicienii nu au nicio empatie pentru popor și pentru cei săraci. Klaus Iohannis a declarat, de Ziua Copilului, din Rep. Moldova, că Guvernul a oferit tot ceea ce au cerut dascălii pe termen scurt, mediu şi lung şi speră ca de marţi dascălii să revină la şcoală, începând de marţi. Ca de obicei Iohannis arată că nu are o minimă empatie față de profesorii și față de necazurile românilor în general.
Deși sprijinit de întreaga structură de stat, Klaus Iohannis nu poate înțelege cum profesorii sunt uniți acum și nu cedează. Pe repede înainte s-a dat o ordonanță de urgență de către guvern, care le-a mărit salariile profesorilor cu 1000 de lei brut, deși Consiliu Legislativ spune că această ordonanță este neconstituțională, pentru că încalcă prevederile recentei ordonanțe de austeritate emise în luna mai. Din păcate Klaus Iohannis și clasa politică de la guvernarea care s-a rotit de 33 de ani la putere, aceeași, nu înțelege că protestul profesorilor nu este o simplă grevă, ci un strigăt de disperare a unei categorii profesionale ajunsă o paria în România ne-Educată. Profesorilor li s-a luat demnitatea, nu numai salariu de către puterea coruptă. Protestul profesorilor este vârful aisbergului nemulțumirilor sociale. Un profesor la 62 de ani nu câștigă, nici măcar după o viață de predare la catedră, un sfert din banii cât primește un tânăr pensionar special la 45 de ani. Sunt discrepanțe nu numai financiare, dar și de statut și mai ales morale. E inadmisibil ca un profesor care trebuie să educe membrii întregii națiuni, de la femeia de serviciu, muncitori, economiști, politicieni, magistrați, polițiști, militari etc., să primească un salariu de mizerie într-o perioadă de sărăcire constantă a României și o inflație galopantă. Profesorii sunt în grevă din disperare și sărăcie. Banii nu le mi ajung de la o lună la alta, plus umilința de a fi considerată categorie socială inferioară, sub structurile de forță și de putere. Puterea politică, care de 33 de ani și-a bazat puterea pe viitorii pensionari speciali sau privilegiații sistemulu, pur și simplu au călcat în picioare demnitatea umană și profesională a dascălilor. Aceste discrepanțe financiare și de diferențe uriașe de vârstă de pensionare între profesori și pensionarii speciali au ajuns la os. Este ca-n ”Neoiobăgia” lui Dobrogeanu Gherea: cei mulți lucrează foarte mult și pe bani foarte puțini, pentru cei puțini și privilegiați. Liderul FSLI a explicat că oamenii sunt nemulţumiţi de faptul că noua grilă de salarizare urmează să se aplice în trei ani şi a amintit că medicii au primit integral creşterile solicitate atunci când Sănătatea a fost declarată domeniu prioritar. Poveștile guvernanților cu alocarea a 6 la sută din PIB în Educație au fost doar minciuni electorale. Nicio putere coruptă nu are interesul să aibă cetățeni educați și să pună întrebări.Viitorul unei națiuni nu se poate construi doar pe structuri de forță, cu ignorarea educației și pedagogiei naționale.
Greva este și despre recunoașterea de către stat a demnități de profesor. Puterea se înșeală amarnic dacă crede că le poate închide gura profesorilor, cum a făcut Ceaușescu cu cei 10 lei oferiți din balconul CC a PCR pe 21 decembrie 1989. Sigur casta politică de privilegii speciale, care conduce România actuală spre prăpastie poate să înăbușe o perioadă protestul profesorilor, dar istoria m-a învățat că atunci când foamea, sărăcia și discrepanțele sociale și mai ales cele morale se acutizează, niciun aparat represiv nu poate opri revoluția renașterii unei națiuni. În România s-a ajuns la un decalaj de tip indian, între regimul castelor suprapuse de speciali și privilegiați care conduc țara și marea masă a celorlalte categorii sociale, care trebuie să mucnească cu salarii de mizerie până la 67 de ani ca să întrețină sistemul, adică pe tinerii pensionari speciali, și să țină bugetul și țara pe linia de plutire. Criza actuală în România este sistemică și numai o nouă lege a salarizării, precum și una a pensionărilor este absolut necesară, altfel actualele discrepanțe sociale se vor adânci și vor duce fără îndoială, nu la proteste și greve, ci conform mersului istoriei la o adevărată revoluție, care nu pică bine cu un război la granițe. Restaurarea statutului moral și de demnitate ca în perioada interbelică a profesorilor este cheia renașterii pe baze sănătoase și de viitor a națiunii române. Actuala grevă a profesorilor nu este numai despre măriri de salarii, ci mai ales despre demnitate, morală și echilibru între categoriile sociale ale țării noastre. Românii vor o Românie fără caste suprapuse și fără privilegii pentru cei care susțin aparatul politic și de stat corupt. Până la urmă românii vor egalitate în drepturi și în fața legii pentru toți cetățenii și fără discriminări sociale și de pensionare. Românii s-au săturat să muncească pentru o supra-castă priviliegiată de speciali cu binecuvântarea complice a Bruxellului, care se folosește de clasa politică obedientă pentru controlul politic, economic și moral al României, care din stat independent a devenit o provincie controlată la marginea Schengen.
Ionuț Țene
