Băncile o duc din ce în ce mai bine în România.
În primele 6 luni ale anului 2023, băncile au făcut 7 miliarde de lei profit, cu 40% mai mult decât în primele 6 luni ale anului 2022. Ziarul financiar de azi zice că minunea e „după creșterea dobânzilor”. Culmea e că același Ziar financiar spunea acum 2 săptâmâni că sistemul bancar are lichidități nefolosite de peste 22 de miliarde de lei, care băltesc la BNR, cu o dobândă de 6% (asta în condițiile în care dobânda de referință este de 7%, iar inflația este de 10%, la oficial …).
În timp ce statul se afundă în gaura bugetară, iar jumătate din populație este la limita sărăciei (printre altele, și pentru că li s-au triplat ratele anul trecut), băncile prosperă.
Un comerț legitim merită să prospere și să facă profit (poate că se văd și niște plăți la buget, cu titlu de impozit pe profit și impozit pe dividene, cine știe …)
Cu toate acestea, conform legii, sunt interzise:
-inserarea și utilizarea de clauze abuzive în contractele de credit: art. 1 alin.2 din Legea clauzelor abuzive nr.193/2000;
-utilizarea în reclama și publicitate și materializarea în contracte de către bănci a practicilor comerciale incorecte, cum ar fi acțiunile și omisiunile înșelătoare sau practicile agresive: art.4 și art 6-8 din Legea practicilor comerciale incorecte nr.363/2007; de altfel, înșelăciunea în contracte este faptă penală, conform art. 244 Cod penal;
-punerea pe piață și comercializarea de produse cu defecte sau riscante: Legea nr.240/2004 privind răspunderea comercianților pentru produsele cu defecte și Codul consumului.
În decursul ultimilor 13 ani s-a demonstrat cu asupra de măsură că băncile au practicat clauze abuzive în contractele cu consumatorii. Sunt mii de decizii judecătorești care constată acest fenomen. De asemenea, sunt mii de controale ale ANPC care au dus la constatarea și sancționarea contravențională a acestor abuzuri ale băncilor. În privința incorectitudinii comerciale a băncilor, sunt probe irefutabile ale practicilor lor înșelătoare în raporturile juridice și economice cu consumatorii. Cel mai recent exemplu este cel privitor la un număr de 19 bănci care au practicat prestidigitația ratelor lunare aparent egale, dar care ascundeau realitatea plății prioritare și aproape integrale a dobânzilor pe primii 10 ani ai creditului, fără ca „principalul” să fie diminuat. Debitorii au achitat peste 10 ani dobânzi maximale și aproape deloc rate din „principal”, fiind în situația celui care a achitat biletul, dar autobuzul a plecat din stație exact înainte ca pasagerul să ajungă. Câteva bănci au contestat amenzile și ordinele de încetare a acestor practici înșelătoare și au obținut suspendarea (nu și anularea), dar faptele sunt încă acolo. Mult mai clar este cazul #raiffeisenleaks, unde ANPC și justiția au dispus ca banca să restituie clienților înșelați toate sumele încasate nedatorat. Până acum, banca se „laudă” că a restituit 23 de milioane de euro, dar suma reală depășește 75 de milioane. În fine, băncile au vândut consumatorilor produse cu defecte* și produse riscante**.
Este evident că, în ultimii 13 ani, inclusiv în plandemie, băncile au făcut profituri din activități ilegale. Cel puțin unele dintre ele.
Acesta este un comerț ilegitim care nu merită laude și onoruri și, cu atât mai puțin, nu merită susținere din partea statului și a mass media.
Cu toate acestea, există peste tot agenți de marketing pentru bănci care determină volume mari de vânzări și profituri pe măsură.
Influenceri.
ONG – uri.
Politicieni care emit panseuri și proiecte de legi de susținere necondiționată a băncilor delincvente, inclusiv de legalizare a faptelor ilicte și de dezincriminare a faptelor penale.
O bancă centrală trans-avocat de bănci (adică, o autoritate control și supraveghere a băncilor care se identifică drept avocat din oficiu al băncilor).
Universități și universitari (sau pretinși membri ai comunității academice).
Servicii secrete.
Sistem judiciar.
O întreagă presă miluită care trăiește de pe urma „sponsorizărilor” oferite de bănci.
Pe vremea vechiului Cod penal comunist de la 1969 (aborgat în 2009), instigarea publică la încălcarea legii era considerată infracțiune – a se vedea art. 324 din fostul Cod penal. Dar azi, acest text nu mai există. În actual art. 368 Cod penal s-a menținut caracterul penal al instigării publice la săvârșirea de infracțiuni. Autorul instigării publice la încălcarea legii de către bănci poate fi acum pus doar să acopere prejudiciile cauzate (numai că delictul civil trebuie constat de instanță, ceea ce costă și pretinde timp și răbdare). În plus, instigatorul poate fi tras la răspundere politică sau morală, ceea ce nu prea mai există în România de azi. În plin tsumani de imunități, impunităț, dezincriminări și amnistii pentru fapte grave, cine mai are timp de răsăunderi politice și morale? Ăsta e discursul, cu ăsta se defilează …
În schimb, când instituții publice se transformă în agenți comerciali, avocați din oficiu sau traficanți de influență ai băncilor, asta da, e infracțiune. E conflict de interese și uzurpare de calități oficiale.
În combaterea acestui fenomen, singura tactică utilizabilă este cea prezentă chiar în Biblie. Este tactica ispășirii pentru vina colectivă prin alegerea unui țap ispășitor. Nimeni nu știe CINE va fi fost țapul ispășitor, de aceea ORICINE poate fi țapul ispășitor. În acest caz, căutarea țapului este simplificată: cam știm din cine se compune grupul celor cu prihană. Prin efect de disuasiune, asemenea fapte vor fi prevenite în viitor. Prin efect de persuasiune, asemenea fapte vor ieși la iveală ca urmare a modei „șoptitorilor” (whistleblowers) și a „ciripitorilor” (tweeters).
*s-au pus în circulație contracte de credite ipotecare pe zeci de ani care s-au dovedit a fi un fel de poker financiar – este cazul contractelor în franci elvețieni, unde plățile s-au dublat de pe un an pe altul, precum și al creditelor în lei cu dobânda calculată pe bază de Robor, care s-a triplat anul trecut, în mai puțin de 10 luni
**au existat credite ipotecare pentru care consumatorii au primit și credite de nevoi personale, pentru a achita avansul la creditele ipotecare.
Avocat Gheorghe Piperea
(Sursa Facebook)
