De câte ori nu mi-am ascuns durerea în zâmbete

Precum se joacă soarele cu umbre

De câte ori nu am atins spini

Parfumul vieții să îl simt

De câte ori lacrimi să curgă am lăsat

Pe pietre aruncate-n mine

Încât m-am prefacut în râu

La fiecare rugăciune

Suspinele, de înfloreau

Din dulcea îngenunchere aș fi devenit copac

De câte ori eu vorbe am împletit

Ce numai vântul mi le-a auzit

De câte ori am ars în flăcări

Lăsând orfană o pădure întreagă-n suflet

De câte ori eu am urcat la cer să caut

Să-mi văd îngenuncherile

De câte ori lumina am cerșit

Pe drumul meu împovărată

De la răscruci m-am tot întors

Știind că în fântâna mea apa e vie

Purtând cum am știut mai bine

Aceste cruci sfințite

Numai Tu, Doamne, știi inima mea !

Carmen Oltean

(SUA)