În 6 octombrie 1902 s-a născut Petre Ţuţea, gânditor creştin, specialist în drept administrativ; fost înalt funcţionar în Ministerul Economiei Naţionale; memorialist; a fost unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Nae Ionescu la revista „Cuvântul”.
A făcut 13 ani de pușcărie, în temințele comuniste, ca să ne fie bine nouă acum, a fost bătut, mânca zeamă chioară și mămăligă. A murit la 90 de ani.
Iată ce spunea: Am dorit întotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema “Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”. La întrebările fundamentale „de ce?” și „în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: „d-aia”: A venit odată un franțuz la noi, cu niște mașini, iar una nu funcționa tocmai cum trebuie. Dar românul zice: „merge și așa”! Trebuie să scăpăm de acest „merge și așa”; că „merge și așa” înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând și nu orice.
„În lumea valorilor prietenia este câteodată primejdie: ea falsifică ierarhia valorilor. Nu prin sentimentul amiciției se definește o valoare, ci prin rangul uman la care-ți ridici comunitatea din care faci parte”.
“Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornița din spațiul în care s-a desfășurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei”.
( Din volumul: 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea)
Marius Adrian Hatiegan
