Am primit din Spania, prin intermediul scriitorului și istoricului dr. Ionuț Țene, o carte de la poetul Marin Dumitrescu intitulată “Sunt“, conținând un grupaj de poeme. Volumul de versuri apărut la Editura BETTA, București, 2023, se bucură de o “Prefață” semnată de Aureliu Goci și un “Cuvânt înainte” al autorului, conținând o anamneză vibrantă, care l-a marcat din anii copilăriei.
Încă din titlu, poetul prin cuvântul “Sunt“, ne atenționează că este o ființă spiritualîă, că există plenar, ceea ce denotă că are substanță, se mișcă și gândește liric.
Marin Dumitrescu este autorul a opt volume de poezii, dovadă că talentul său este vulcanic, cu adâncimi a perspectivelor ontologice, exemplificând spiritualismul cu extazul și terorile lui, o atât de strânsă omogenitate între ceea ce este creat și trait, încât poetul întruchipează o lume zbătându-se întru metafizică cu răsunet filosofic, desprins din cazul particular și de sentimentele comunicabile:
“Deasupra apei pe niște scânduri tinere,
La o masă de lemn și ea tânără,
Mi se pare că într-o vineri înspre luni,
Mă gândeam că sunt pe pământ
Și mă mai gândeam că nu sunt,
Până mi s-a făcut gândul cuvânt
Și a plans ca o ploaie, mărunt.“ (Înspre luni).
Marile lui alegorii- ale bacteriilor și virușilor, ale iubirii, ale pasiunii în sensul vechi, teologal -, izvorăsc dintr-o verificată expresie culturală arhetipală; universalitatea dramei unui eu exponențial e sporită de inteligibilitatea modelelor culturale în sens arghezian:
“O armată de bacterii și viruși,
Din pământ, din apă și din aer
Și de peste tot, m-au asediat
În primele zile de viață
Și m-au dus în pragul morții. “( De aceea)
Poetul scormonește febril, cu inteligența-i neliniștită vremea și faptele și se stabilește într-o lume fără vârstă, cu toate că este încă tânăr liric, crezând în ”eresuri și în arătări”, imaginative sau nu, cu gustul miraculosului animal, al ancestralității populare:
”Și mă întreb uneori dacă de fapt există
Viață pe electroni,
Pentru că faptul că sunt
Se datorează unui fapt
Care aici pa pământ
Putea să nu se întâmple de fapt. “(Fapt și de fapt )
Citind acest poem îmi pun întrebarea, oare ne naștem din întâmplare? Sau cineva de sus, “trage sforile”? Răspunsul rămâne suspendat într-o filosofie existențială și psihanalistă abordată de Freud și Cioran.
Cu toate aceste trăsături inedite și originare, ale unui deținător de emoții, Marin Dumitrescu este, stlistic vorbind un poet ce vede totul în culori tari, spectrale, aproape expresionist, și, ca expresioniștii germani, admite în poezie o materie viguroasă, de rădăcină chtonică. Aceste caracteristici le descoperim plastic și sugestiv în amplul poem “Statuia unei stele“, unde sesizăm personificări surprinzătoare, o animație între lucrurile înconjurătoare, și mai ales între lumină și întuneric:
”Noaptea mi-a intrat în piept și doare,
Noaptea plină de îmbrățișare.
Noaptea aceeea plină
De o stranie lumină
De la steaua cea străină,
De parfumul ei de stea
Mirosind a depărtare
Până la fereastra mea“(Statuia unei stele).
Poetul palpitează ușor în imagini diafane, “Cum trece corabia înspre mal “, cu litografii, reverii, sonorități în mișcări poematice ce atrag cititorul, de muzicalitate interioară, ostilă mijlocului pur tehnic.
Înainte de a concluziona, am să dau un citat din ce scrie pe ultima copertă Daniel Cristea-Enache:”Lirica acestui poet admirabil e compusă în tensiunea unui asemenea raport de încadrare în inevitabil. Aproape fiecare text din carte poate fi înțeles ca o nouă confruntare cu linia care se întrezărește; și ca un mod de a o asuma, iar și iar, prin viziunea și expresia poetică. Cuvintele sunt importante, sunt chiar esențiale și pot fi vindecătoare: iată lecția din această carte de poezie profundă și subtilă.“
Lumile acestei lumi nu “Sunt” efemeride, de fapt sunt mari păsări concrete de ceață spectrală, iar poemele sunt cântări ale formelor mișcătoare. Astfel, în cadrele dreptului roman Marin Dumitrescu este un poet european, autentic și stelar. Marin Dumitrescu scrie versuri ”ființiale” în stilul stării de deschidere a ”dasein-ului”. Este un continuator subtil al lui Nichita Stănescu prin filtrul neo-avangardist al lui Dimitrie Stelaru.o voce inconfundabilă a liricii româno-spaniole.
Al.Florin Țene
(Președinte Liga Scriitorilor Români)
