Se spune că omul sfinţeşte locul. Dar, aş adăuga -iertată să-mi fie eventuala blasfemie-, că omul sfinţeşte şi omul. Adrian Crivii şi Varga Attila fac un lucru aproape de sfinţenie, prin demersul lor de a recupera din praful şi uitarea istoriei memoria unui om care, prin felul său de a fi, prin calitatea sa umană, s-a apropiat de sfinţenie. „Există o anume identitate între sfinţenie şi luminare. În realitate, cultura înseamnă luminare, luminare prin sfinţenia în Duhul Sfânt, Care este purtătorul sfinţeniei şi al lumii şi al cunoştinţei. Şi, întrucât sunt sfinţiţi şi luminaţi de Duhul Sfânt, sfinţii sunt şi adevaraţi învăţători şi pedagogi”, spunea Sfântul Iustin Popovici, scrie Cluj24.ro.
„Izso Diamant şi Industria Sârmei Câmpia Turzii Memoriile unui antreprenor francmason (ediţie critică în limba română realizată de Attila Varga şi Adrian Crivii)” a apărut la editurile Argouanut/Mega şi a fost lansată la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania (FICT), în prezenţa unui numeros public.
Evrerul Izso Diamant s-a născut pe teritoriul de azi al Slovaciei, dar a ales să se mute în Ardeal, la Câmpia Turzii, unde a fondat combinatul metalurgic în jurul căruia s-a dezvoltat nu numai oraşul clujean, ci şi industria metalurgică a României. El a fost unul dintre clujenii importanţi care au făcut istorie, un vizionar şi un om cu suflet mare, dar şi un colecţionar şi un om care s-a implicat profund în viaţa culturală, dispărut însă prematur, în 1945, când a fost ucis, alături de soţia sa şi de toţi pacienţii şi personalul medical, într-un spital din Budapesta, de către membri ai Partidului „Crucea cu Săgeţi”.
Recuperarea memoriei şi memoriilor luiIzso Diamant se constituie într-un demers cultural-istoric şi mai ales omenesc salutar al autorilor cărţii, Adrian Crivii şi Attila Varga.
Marius Turda, prof. Oxford Brooks Univerity UK:
„Traducerea, în limba română, şi publicarea memoriilor lui Izsó Diamant un evreu născut în partea de vest a regatului maghiar, azi în Slovacia, care se stabileşte în Transilvania după Trianon merită salutată nu doar de către istorici, ci şi de către toţi cei care vor să înțeleagă, mai bine, perioada de după Marea Unire din 1918.
Aflăm, astfel, din paginile care urmează, povestea unei vieți cu adevărat remarcabilă.
Puţini stiu astăzi faptul că acest om extraordinar, cu un simt artistic rafinat şi cu un talent antreprenorial rar întâlnit, este fondatorul uzinei ‘Industria Sârmei’, construită la începutul anilor 1920 în zona satelor Ghiriş şi Sâncrai de lângă Turda. Aceste două sate vor deveni, printr-un decret regal din 1925, localitatea Câmpia-Turzii. Această uzină a fost prima de acest fel din Transilvania. Ea a marcat, profund, nu doar istoria metalurgiei din Ardeal şi din România în secolul al XX-lea, dar şi dezvoltarea economică a zonei respecti ve, transformând-o complet.
Relațiile de afaceri și cunoștințele vaste de economie ale lui Diamant au contribuit, desigur, foarte mult la succesul acestei uzine, dar aportul lui nu s-a oprit aici. Diamant a fost un avid colecționar de opere de artă, printre cei mai importanți din Clujul acelor timpuri, şi un participant activ la viața culturală maghiară din Cluj, contribuind la diferite reviste şi ziare precum: Független Újság, Korunk, Keleti Újság și Vasárnapi Újság”.
Ioan Bolovan, directorul Institutului de Istorie George Bariţiu:
„Am aici doi oameni, în primul rând doi oameni deosebiţi şi prieteni (Adrian Crivii şi Attila Varga), doi oameni cu care, de-a lungul timpului, am iniţiat proiecte profesionale, proiecte în slujba comunităţii, proiecte ştiinţifice şi pe care m-am putut baza. Într-o lume în care cuvântul dat este foarte uşor aruncat, dar foarte puţin respectat, cei doi prieteni, colegi fac o excepţie luminoasă. Atunci când şi-au asumat un proiect, l-au dus la sfârşit. Atunci când au promis ceva, au împlinit. Atunci când au sugerat o deschidere, o iniţiativă, s-au şi pus în slujba coagulării tuturor celor care vor să împlinească în slujba comunităţii ceva.
Şi Izso Diamant a fost un asemenea om, în primul rând care şi-a alocat toate resursele fizice şi intelectuale în slujba comunităţii, neglijând uneori familia. (…) Îmi amintesc inclusiv părţile mai dureroase în care, departe de familie, el a trebuit să fie la un moment dat în această parte a României, să se implice în slujba comunităţii pentru a pune pe picioare un proiect în care nimeni nu credea”.
Adrian Crivii:
„Pentru apariţia acestei cărţi, în primul rând aş dori să-i mulţumesc dlui profesor Bolovan, din două motive. Ca membru corespondent al Academiei Române şi director al Institutului de Istorie George Bariţiu, dânsul a prezentat o deschidere spre societatea civilă, spre mediul de afaceri şi colaborând cu instituţii ale lumii, în sensul ca istoria să nu rămână numai în cabinetele şi documentele istoricilor. De asemenea, aş dori să-i mulţumesc lui Attila pentru efortul susţinut. Şi el este de fapt lancea Institutului în relaţiile pe care le are cu societatea civilă şi mediul de afaceri.
Cartea asta apare exclusiv datorită faptului că prietenul şi colegul meu de liceu, profesorul Tibori Szabo Zoltan a găsit memoriile şi jurnalul acestui întreprinzător genial, care a fost Izso Diamant şi cu foarte mare amabilitate ni le-a pus la dispoziţie.
Nu vreau să închei mulţumirile, fără a-l aminti pe dl profesor universitar Marius Turda, profesor la Oxford Brooks Univerity, care ne-a spirijinit, ne-a deschis uşile la arhivă la Budapesta şi care are şi o prefaţă interesantă. Dânsul ne-a încurajat pe partea asta de cercetare arhivistică, de apariţie a cărţii. Amintesc că şi această carte, şi Zilele Academice, patronate de Academia Română şi Institutul George Bariţiu, au un copatronaj împreună cu Marea Lojă Naţională din România, care are deschidere şi care are un program generos „Masoneria pentru România”.
O să mai revin cu amănuntele care ţin de faptul că eu sunt născut în Câmpia Turzii, am trăit şi m-am educat la Câmpia Turzii şi văd apariţia acestei cărţi şi pasiunea mea pentru a descoperi şi a pune în faţa societăţii personalitatea acestui memorabil om şi antreprenor, o consider ca o datorie de onoare şi datorie morală”.
Attila Varga:
„Când Adrian Crivii m-a invitat să lucraz la acest proiect, mi-am imaginat că pur şi simplu o să fac cunoştinţă cu un antreprenor talentat, care, indiscutabil, a avut o contribuţie remarcabilă la nşterea unei fabrici şi a unei industrii, a unui reper al industriei româneşti după Marea Unirea. (…)
Am citit ce s-a scris despre Industri Sârmei Câmpia Turzii şi am avut o primă dezamăgire. S-a scris despre fondarea fabricii, s-a scris despre directori, s-a scris despre realizări, însă fondatorul fabricii, Izso Diamant, cumva a rămas în umbră, a fost repezit în două, maximum trei fraze. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. (…)
Mi-am dat seama că nu e vorba doar despre o carte care trebuie scrisă, un tribut de preţuire faţă de un mare om, care a devenit ardelean şi a muncit într-o industrie românească, ci e nevoie de o recuperare a memoriei sale, un om care trebuie pus în aceeaşi galerie unde sunt şi ceilalţi”.
