Pensionarii speciali rămân în țară.. Românii care emigrează sunt în mod obișnuit tineri.  Au un nivel de educație mai ridicat, iar populația rămasă în țară, care îmbătrânește an de an are de suferit ca urmare a acestui fenomen, unul dintre cele mai grave din întreaga lume, exodul de creiere.

În ultimii 10-15 ani au emigrat mai mult de 2 milioane de români, ceea ce înseamnă aproape 20% din forța de muncă, arată un Raport al Băncii Mondiale privind România.

Din cauza emigrației, țara noastră a înregistrat o scădere și o îmbătrânire atât a populației, cât și a forței de muncă. Exodul forței de muncă a dus la decalaje de competențe, deficite de forță de muncă în roluri-cheie (de exemplu, medici), cereri salariale distorsionate și scăderea productivității reale a muncii.

Ineficiențele din sistemul de învățământ, atitudinile nefavorabile față de învățarea pe tot parcursul vieții, ineficacitatea formării profesionale și a politicilor active pe piața muncii, combinate cu exodul creierelor, provoacă deficite de competențe și neconcordanțe cu cererea pieței, se arată în raport.

Printre cele mai ridicate din UER este și rata de inactivitate a României- Rata persoanelor în vârstă de muncă care nu fac parte din forța de muncă (nici nu lucrează, nici nu caută în mod activ un loc de muncă), respectiv  33,2%, , iar participarea la piața muncii (69,2%) este printre cele mai scăzute, ceea ce limitează oferta de forță de muncă pe fondul creșterii cererii din economie. Rata de participare este deosebit de scăzută în rândul femeilor, al tinerilor și al persoanelor cu mai puține studii absolvite.

De asemenea, variațiile regionale sunt foarte mari. În București-Ilfov  se înregistrează cea mai mică vârstă mediană din țară (41 de ani) și cea mai mică pondere a populației de peste 65 de ani (16,5%) — cu mai mult de patru ani și, respectiv, 4,4 puncte procentuale sub nivelurile din Sud-Vest Oltenia. Astfel, punctele de presiune demografică (de exemplu, o cerere mai mare de asistență medicală mai complexă pentru persoanele în vârstă) sunt mai acute în regiunile slab dezvoltate, în care furnizarea de servicii este deja dificilă.

În condițiile în care zonele rurale înregistrează rate mai ridicate ale sărăciei, o concentrare a segmentelor de forță de muncă cu un nivel mai scăzut de calificare și o piață a muncii mai slabă, aceste date evidențiază legăturile dintre lipsa oportunităților de angajare și nivelul de sărăcie.

Aproape jumătate dintre cei care locuiesc în familii aflate în procentul de 40% de la baza distribuției veniturilor nu au un loc de muncă formal, iar alți 28% sunt în continuare angajați în agricultură.

Potrivit sondajelor Băncii Mondiale, lipsa de competențe adecvate în rândul forței de muncă a fost  principala constrângere pentru firmele din România, înainte de pandemie, în rândul întreprinderilor, astfel că rata locurilor de muncă vacante s-a dublat.

NapocaNews