Titlu expoziției
Oana Maria Pop. Small details, not important
curator Camilla Remondina
Spațiu expozițional
IAGA Contemporary Art
Strada Cloşca n. 9-11, Cluj-Napoca, Romania
De marţi 24 octombrie până sâmbătă 18 noiembrie, 2023
Vernisaj
Marţi 24 octombrie 2023, la ora 18.00
Expoziţia se va putea vizită gratuit de marţi până sâmbătă, de la ora 14.00 până la ora 18.00 și prin programare.
Pentru mai multe informaţii, datele noastre de contact sunt:
Website: www.iagacontemporaryart.com
Email: info@iagacontemporaryart.com
Tel: +40 724059844
FB: @iagacontemporaryart
IG: @iagacontemporaryart
IAGA Contemporary Art este încântată să prezinte a doua expoziţie personală semnată de către artista Oana Maria Pop (1989, Cluj-Napoca, Romania) în spaţiile Galeriei. Proiectul Oanei Maria Pop, prezentat cu prilejul expoziției Small details, not important, se concentrează pe violența și discriminarea la care sunt supuse femeile din România.
Există mai multe episoade care arată cum aceste practici sunt considerate „normale” și sunt subestimate sau chiar mușamalizate. Artista a ales să pornească de la patru povești care au impresionat-o în mod deosebit pentru a determina publicul, cetățenii înșiși care trăiesc în acest context, să reflecteze asupra rolului și tratamentului rezervat femeilor. Sunt povești sumbre, violente și crude, dar nu sunt doar „povești”, ci fapte reale și date colectate de asociații și ONG-uri relevante care evidențiază o urgență actuală.
Secții, spitale, tribunale, școli. Locuri în care ar trebui să ne simțim în siguranță și care, în schimb, își închid ușile, devenind complici ai infracțiunii. Aceste episoade nu sunt cazuri izolate, ci abuzuri „normalizate” în cadrul instituțiilor publice românești, care, conform evenimentelor și datelor recente, sunt mai actuale decât s-ar putea crede.
Din relatările sale reiese că instituțiile consideră femeile ca fiind carne, nimic altceva, carne fără formă, așa cum este descrisă în lucrările sale, ele sunt bucăți de piele dezmembrate și cusute la loc, devenite și mai vii și mai reale prin utilizarea siliconului. De altfel, toate lucrările pe pânză prezintă detalii ale corpului feminin, ale căror linii sunt abia perceptibile și recognoscibile, deoarece subiecții provin din fotografii făcute de artistă și manipulate cu Photoshop pentru a crea abstractizări, asemănătoare compozițiilor cubiste, reprezentând femeile într-un mod evanescent, nedeterminat, așa cum sunt ele văzute prin ochii unui guvern și ai unei societăți corupte și sexiste. Seria fotografiilor Polaroid este alcătuită din imagini cu femei care țin în mână o pătură de silicon roz, culoarea stereotipică a fetițelor, care amintește de piele, indicând expunerea și vulnerabilitatea femeilor abuzate care încearcă să se ascundă de privirile celorlalți. Obiectul reprezintă senzația pe care multe femei o experimentează când, de exemplu, sunt hărțuite (catcalling) sau pipăite pe stradă: sunt îmbrăcate, dar cu toate acestea se simt și sunt vizate ca și cum ar fi goale. Îmbrăcate în ceea ce societatea așteaptă de la ele, ele rămân prizoniere ale acelor standarde, cum ar fi rozul, cu care sunt asociate.
Repetiția, leitmotivul care caracterizează cele două serii propuse, îi face mesajele mai decisive și mai intense, înconjurând vizitatorul cu corpuri aproape ilizibile, dar în același timp vorbitoare. Urgența expresivă a Oanei Maria Pop vizează modul denigrator în care sunt discutate și tratate problemele femeilor, precum drepturile reproductive și la siguranță în spațiul public și privat, pentru a sublinia importanța prevenirii acestor crime: ignorarea faptelor nu mai este posibilă.
Dreptul la egalitate de șanse ar trebui să fie împărtășit de toți, nu doar de cei care sunt discriminați și se află în situații dificile. De aceea, artista caută să deschidă o nouă reflecție, nu atât asupra conștientizării existenței problemei – care este deja recunoscută -, cât asupra încercării reale de a căuta și de a găsi o soluție. Trebuie să se vorbească mai mult despre această situație, iar cei care ascultă aceste povești ar trebui, la rândul lor, să contribuie la dezbatere, să răspândească opinii și idei care să sensibilizeze și să aducă o schimbare. Tăcerea nu este doar a victimelor, ci și a societății, care, de prea multe ori, nu dă glas acestor povești.
Titlul expoziției face referire la senzația pe care artista a avut-o, în unele ocazii, când a intrat în dezbateri cu alte persoane cu privire la violența la care sunt supuse femeile: „detalii”, evenimente de mică importanță, superficiale și departe de realitate, care nu ar trebui luate în considerare, dar știm bine că adevărul este altul și ne atinge pe toți mai îndeaproape decât ne putem imagina, ne naștem din femei, simțim afecțiune și ne împărtășim viața cu femei. Titlurile în sine ale lucrărilor conțin cuvântul „detaliu”, ca și detaliul liniei care traversează fundalul lucrărilor, aceeași linie care se regăsește pe pereții multor clădiri publice românești și chiar italiene, în scop pur decorativ, pentru a despărți benzile orizontale pictate în culori diferite. Un detaliu pe care puțină lume îl observă, dar care a fost mereu acolo, ca și aceste victime.
Artista, Oana Maria Pop
Oana Maria Pop (născută în 1989) este o artistă româncă multimedia care lucrează cu ulei și acril pe pânză, silicon industrial și fotografie. Practica ei presupune înfățișări ale cartierelor în care a crescut și ale altor împrejurimi care i-au făcut impresie. Protagonistul din spațiile pe care le documentează este forma umană și mărcile sale lăsate de experiențe extrinseci particulare. În ultimii ani, activitatea Oanei s-a concentrat în jurul studiului reprezentării femeilor în arte și societate și a criticilor privind susținerea miturilor violului, violența în familie și alte forme de abuz împotriva femeilor și fetelor tinere. Este doctorandă la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, și este reprezentată de galeria IAGA Contemporary Art.
Pentru diplomele ei, Oana a investigat subiectul fazei de vis R.E.M. ca un comentariu pentru generațiile anilor 80 și 90 din România contemporană și asupra consumismului românesc înfățișat printr-o metaforă vizuală a actului de a mânca. A primit o bursă Erasmus în Italia la Accademia di Belle Arti di Venezia și la Berlin la Galeria Tanya Leighton.
În prezent, își desfășoară o reședință artistică la Berlin, acordată de Urban Nation Museum și Stiftung Berliner Leben, în care explorează lingvistica media și analizează utilizarea scrisă a limbajului în rapoartele de presă despre violență în familie și femicid.
IAGA Contemporary Art
Galeria IAGA Contemporary Art a fost înfiinţată în 2014, la Cluj-Napoca, România, în regiunea Transilvaniei, de Alberto Perobelli, antreprenor şi colecționar de artă modernă și contemporană: pornind de la achiziţionarea operelor marilor maeştri ai perioadei postbelice italiane după al doilea război mondial, prin activitatea sa în România, a început să aprofundeze cercetările şi limbajele tinerilor artişti locali şi a fondat proiectul unei galerii care să dea glas operelor acestora, într-un dialog atent şi original cu artişti din alte ţări est europene, fără să uite de tinerii italieni şi de cei de vârstă mijlocie.
Din 2014 până în prezent, rezultatul este o activitate intensă a galeriei, coordonată de Rosalba Di Pierro, Managerul Galeriei, găzduind şase expoziții pe an şi cu o participare activă la târgurile de artă din ţările din nord-estul Europei, cu o prezenţă atentă şi la târgurile italiene.
Camilla Remondina
Camilla Remondina, născută în Brescia în 1995, a absolvit cursurile de Didactică a artei pentru muzee și este specialist în Comunicare și Didactică a artei la Accademia di Belle Arti SantaGiulia din Brescia.
Este curator independent și colaborează cu Ilaria Bignotti (Brescia, 1979) pentru multe proiecte expoziționale, precum și coordonarea instalațiilor de artă pentru plimbarea intitulată Calea surorilor (tit. or. La Via delle Sorelle) (proiectul principal al Bergamo Brescia Capitala italiană a culturii 2023) a evenimentului Meccaniche della Meraviglia (Brescia) și proiectul O generație de mijloc (tit. or. Una Generazione di Mezzo) (Brescia). Din 2017 este responsabil de Secretariatul Științific al Arhivei Antonio Scaccabarozzi (Milano).
