Unul dintre aceste evenimente este expoziția multimedia „Transhumanța-expoziție de fotografie Dumitru Budrala” găzduită într-un mini-dome amplasat în Piața Mare. Expoziția ne introduce în fascinantul univers al transhumanței prin proiecții pe cupola domului și prin fotografii, talăngi cu rezonanțe diferite și cojoace ciobănești din blană de oaie, expuse în exteriorul acestuia.
Al doilea eveniment a fost proiecția documentarului „Calea laptelui”, versiunea work in progress, prezentat în cadrul secțiunii Programe speciale.
Transhumanța – tradiția străveche în era modernă este subiectul celui mai nou documentar realizat de regizorul Dumitru Budrala. Este un subiect care a mai fost abordat de acesta („La drum”, 1997 și „Transhumanța”, 2010) și revine la el fascinat fiind de acest mod de viață care a definit generații întregi. Dusul ciclic al oilor de la șes la munte, primăvara, și înapoi, în prag de iarnă, a fost un răspuns la nevoile de supraviețuire și la ciclurile naturii, dar a devenit și un simbol al conexiunii profunde dintre om și natură. Dacă astăzi, cu toate gadgeturile și tehnologia de vârf, mulți dintre noi ne simțim depărtați de natură, ciobanii rămân conectați cu ea într-un mod unic.
Filmul ne aduce în mijlocul unei numeroase familii de ciobani, în care fiecare membru care a mai rămas cu Maria și Pătru, de la cei mai tineri la cei mai în vârstă, își aduce contribuția la activitățile zilnice de la stână. Între adunatul fânului, mulsul, îmbăiatul și tunsul oilor, meșteșugul brânzei, curățenie, paza, fiecare are un rol vital. În centrul acestei lumi tradiționale stă baciul Pătru, omul care și-a dedicat întreaga viață acestei meserii. Cu o forță și experiență dobândite de-a lungul anilor, el a înfruntat urși și lupi, dar știe și cum să vorbească blând cu cei mai mici miei din stână. În familia sa, unul dintre fiii săi, Petrică, a moștenit pasiunea pentru oierit, asigurând astfel continuarea tradiției. La finalul documentarului aflăm că în familia lui Pătru păstoritul transhumant a s-a încheiat.
Cu toate acestea, documentarul nu se fereste să arate că viitorul transhumanței este incert. Cu trecerea timpului, tradiția se confruntă cu provocări tot mai mari. Tinerii sunt tot mai puțin atrași de stilul de viață impus de migrația sezonieră a oilor și preferă comoditatea vieții moderne. Într-o lume în schimbare rapidă, această tradiție străveche riscă să se stingă treptat.
Filmul se remarcă prin sinceritatea sa și deschiderea cu care dezvăluie acest obicei străvechi, cu toate frumusețile și provocările sale. Cu imagini uimitoare și povești de viață autentice, ne oferă o privire profundă în sufletul românesc și universal. Este o călătorie cinematografică ce ne amintește că trecutul și tradițiile noastre continuă să ne definească în era modernă, chiar și atunci când ne-am pierdut în labirintul tehnologiei și al schimbărilor rapide. Un film care merită cu adevărat să fie văzut și care ne îndeamnă să nu ne uităm niciodată rădăcinile noastre.
