Marturiile fostului deținut politic Octavian Tomuța despre manifestația anticomunistă din 8 noiembrie 1945

Marturiile fostului deținut politic Octavian Tomuța despre manifestația anticomunistă din 8 noiembrie 1945 (Memorialul Ororii, Editura Vremea 1995):
“Noi, căminiştii, printre care se număra şi Tarţia Mihai, şeful tineretului P.N.Ţ., am deschis manifestaţia din 8 noiembrie 1945 din Piaţa Palatului!”.

“În Căminul Politehnicii era o atmosferă naţionalistă şi regalistă. Căminul, fost palat regal, a fost făcut cadou Şcolii Politehnice cu tot personalul aferent. Căminul, dublat de o cantină modernă, în perioada de secetă şi de foamete a devenit o oază de valoare a studenţimii sărace şi studioase.

Începând cu toamna anului 1944, multe insulte şi ameninţări la adresa căminului s-au proferat în presa de stânga. Directorul căminului era decanul Facultăţii de Silvicultură, prof. Georgescu Constantin, cu declarate simpatii pentru comunism şi a făcut tot posibilul pentru favorizarea unei conduceri de stânga. Din fericire, nici în Facultatea condusă de el, unde făcea adeseori afirmaţia că „pădurea are un singur cusur, că e verde şi nu roşie”, nu avea pe cine se sprijini şi cu atât mai puţin la cămin. Apoi, toţi trei rectorii din perioada 1944-1948 (prof. Constantin Teodorescu, prof. Petre Sergescu şi prof. Nicolae Petrulian) simţeau româneşte şi nu au dezavuat intransigenţele căminului vis-à-vis de comunism.
Ruşii erau foarte bine informaţi de atmosfera şi atitudinea căminiştilor. De aceea, deşi căminul se găsea peste drum de Ambasada Sovietică, au ocupat abuziv corpul E al căminului, situat de cealaltă parte, pe strada Barbu Delavrancea, cu o unitate militară. În acest fel eram prinşi într-un cleşte sovietic, iar studenţii din anul I erau nevoiţi să doarmă câte doi într-un pat.

Până în toamna anului 1947, când se pregătea alungarea Regelui Mihai I, nu s-a făcut nici o concesie stângii comuniste. Noi, căminiştii, printre care se număra şi Tarţia Mihai, şeful tineretului P.N.Ţ., am deschis manifestaţia din 8 noiembrie 1945 din Piaţa Palatului; noi am umplut sala Aro în martie 1946 la discursul generalului Rădescu, de unde am plecat, manifestând, spre Palat şi l-am ovaţionat pe Rege. Noi, în semn de recunoştinţă şi preţuire, ne-am prezentat în fiecare an de ziua Reginei Mame, Elena (21 mai) la Palat, cu câte un impresionant buchet de trandafiri imperiali, culeşi din parcul căminului. De aceea, în mod samavolnic, am fost înlăturaţi de la conducerea căminului, în 1947, toamna şi înlocuiţi de un comitet comunist. “

Florin Dobrescu