Președintele Academiei Române: România Mare putea fi mai mare, dacă unele provincii nu erau vecine cu Rusia

Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a declarat, pentru AGERPRES, că Ziua Naţională trebuie să fie un prilej de bucurie, de mândrie şi, mai ales, de demnitate, iar Unirea de la 1918 reprezintă „unicul program de ţară pe care l-am făcut noi şi l-am şi înfăptuit”.

„Odată cu 1 Decembrie, noi sărbătorim finalizarea unui proces şi ne gândim şi la 27 martie/9 aprilie – Unirea Basarabiei şi şi la 15/28 noiembrie – Unirea Bucovinei. Toate la un loc, au căpătat acest corolar extraordinar la 1 Decembrie şi, la Alba Iulia, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut la Chişinău şi la Cernăuţi, a fost un un eveniment naţional de masă, fiind prezenţi peste 100.000 de oameni şi fiind prezenţi 1.228 de delegaţi cu drept de vot şi cu credenţionale, cu documente doveditoare prin care ei votau în numele comunităţi lor. (…) Actul acesta de la 1 Decembrie, după părerea mea, le cuprinde pe toate. Şi ziua de 24 Ianuarie, şi ziua de 10 Mai le simbolizează pe toate. Aşa cum n-avem dreptul să discutăm simbolurile naţionale, ci trebuie să le acceptăm aşa cum sunt, primim şi Ziua Naţională, cum primim Tricolorul, cum primim Imnul de stat şi cum primim în sufletele noastre Stema. Le putem pe toate combate, suntem o societate democratică, dar câtă vreme ele sunt în vigoare, ca cetăţeni care respectăm democraţia, avem dreptul să le respectăm. Şi Ziua Naţională trebuie să fie un prilej de bucurie, de mândrie şi, mai ales, de demnitate. Toate ţările democratice procedează la fel”, afirmă preşedintele Academiei Române.

Ioan-Aurel Pop susţine că Unirea de la 1918 reprezintă finalul „unicului program de ţară pe care l-am făcut noi şi l-am şi înfăptuit”.

„Programul s-a derulat între 1848 şi 1918. A fost în mintea oamenilor acest plan. N-a fost o întâmplare. Primul moment fundamental a fost 1859. Fără unirea Moldovei şi Ţării Româneşti, nu se poate imagina unirea de la 1918. Deci, Unirea sub Alexandru Cuza. Doi, Independenţa 1877 – 1878 şi unirea Dobrogei sau anexarea Dobrogei (…) şi trei, momentul 1918. A fost un proiect care s-a înfăptuit pe parcursul a vreo şapte decenii, în mod conştient. Am avut în frunte o elită responsabilă care a ştiut să conducă naţiunea pe calea aceasta a alcătuirii statului naţional. Formarea României s-a făcut prin contribuţia majoră a poporului român. Naţiunea română modernă, prin elitele responsabile pe care le-a avut, a trasat un program de ţară. După părerea mea, unicul program de ţară pe care l-am făcut noi şi l-am şi înfăptuit, cam cu trei etape principale”, spune Ioan-Aurel Pop.

Pop explică, din perspectivă istorică, cum se face că doar Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, dintre provinciile care au format România Mare în 1918, au mai rămas în „trupul ţării”.

„Fiindcă n-au avut vecinătate directă cu Rusia, cu Imperiul Ţarist şi, pe urmă, cu Imperiul Roşu. Lenin şi Stalin, până la urmă, au vrut să pună mâna pe tot ce a aparţinut cândva ţarilor. Lucru foarte grav pentru noi”, afirmă preşedintele Academiei Române.

El subliniază că Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul au rămas deoarece Occidentul a fost şi este o lume democratică şi pentru că a învins principiul autodeterminării naţionale.

„Asta nu înseamnă că nu există contestări, ştiţi, din punctul de vedere al unor nostalgici maghiari şi austrieci care visează la un imperiu de odinioară. Dar deocamdată, structura politică şi teritorială a acestei Europe, care ţine de Occident şi noi suntem partea Uniunii Europene şi a NATO, este una stabilă, iar Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul sunt parte integrantă a României şi nădăjduim să rămână aşa pentru vecie, cât va rămâne Europa, Europă”, declară Ioan-Aurel Pop.

NapocaNews