Am primit de la scriitorul Ionel N.Marin, odată cu revista ”Bogdania”, pe care o editează, volumul de versuri intitulat “Desculț, pe cărări de lumină “, volum prefațat de Geo Călugăru, ce cuprinde 50 de poeme și o bogată biobibliografie pe măsura amplei activități ce o desfășoară ca scriitor, promotor cultural, ctitor de revistă, editor și îndrumător cultural.

Încă din titlu poetul ne pune în gardă că a fi desculți pe un drum este o realitate de a cunoaște realitatea, aspră, dură, sau catifelată precum este materialul pe care simte tălpile.În titlul poetului cărarea este de lumină, nu opusul întunericului, ci fiind vorba de înțelepciune, iubire, cultură, dragoste și înțelegere. Acestea sunt cărările luminii poetului, iar adjectival desculț definește simțămintele, sentimentele pe care le simte autorul înțelegând pe cele amintite mai înainte, frisonat de dorul de a înțelege toate aceste infinite caracteristici ale luminii culturii: “Omul, foțnet în labirintul vieții

Aprinde, reaprinde mereu…doruri.
Nu are margini, Dorul curge duios,
Prin fereastra fascinantă a timpului, “(Dor infinit).

Din poeziile lui Ionel N.Marin înțelegem că dorul pentru el este un mijloc de a atinge un țel propus.Practic un mijloc de promovare a progresului.toate că în DEX se spune că Dorul este un sentiment care exprimă o dorință puternică de a revedea pe cineva sau ceva drag sau de a reveni la o stare emoțională preferată. Cuvântul are origine în latină populară dolus – a durea.Poetul îi dă un alt sens acestui sentiment uman, o inovație îndrăzneață, pe măsura promotorului cultural.Dorul la Ionel N.Marin nu este ceva egosit, este unul de de dăruire, de bunătate, de înțelegere, de bucurie: “ Punțile umane se întăresc

Și bucuria devine realitate…
În căutarea bucuriei străbate vremea,
Cutează! Fii nemuritor…“(În căutarea bucuriei).

Poetul ajunge la o trăire profundă a înțelegerii realității care nu e pe măsura speranțelor sale, înțelese ca doruri:” Izgonit de la Cina cea de Taină,

Ești obligat să devii sclav liber și supu,
Umil cerșetor de normalitate…“( Cer;etor de normalitate).

Poemele lui Ionel N.Marin , care pun erminia peste litografii de viață , sunt de o adâncime și de o sensibilitate seismografică puternică a trăirilor poetului în societate. Au o vibrație a perspectivelor ontologice, exemplificând spiritualismul cu extazul și vibrațiile eului, au o strânsă omogenitate între cee ace este creat și trait,

încât poetul întruchipează o drama universal cu răsunet filozofic, desprins de cazul particular și de sentimentele incomunicabile. Poemele Lui Ionel N.Marin sunt vibrațiile ale iubirii de Om, ale pasiunii față de viața lui, chiar teologal-, izvorăsc dintr-o verificată expresie culturală: universalitatea dramei unui eu exponențial e sporită de inteligibilitatea modelelor culturale.

Volumul ne descoperă un poet ce trăiește vremurile țării sale, talentat, dăruit culturii naționale cu inima și sufletul.

Al.Florin Țene