În data de 28 ianuarie se împlinesc șapte ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Proclu Nicău.

„Nimica sunt, nimica pot, nimica am”, erau cuvintele pe care le rostea mereu. I le-ar fi spus un înger unui bătrân ca rețetă pentru mântuire, precum arăta pustnicul în lucrarea „Lupta pentru smerenie și pocăință”.

„Și aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Și cine se smerește, caută să fugă de tulburări… În viața de obște, de tulburări nu poți fugi; numai atâta: să ții gura închisă, să zici «Doamne Iisuse», și să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie”.

Părintele Proclu s-a născut pe 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan din județul Neamț, primind la botez numele de Gheorghe. La vârsta de 12 ani intră în obștea Mănăstirii Sihăstria Neamț.

În anul 1949 a fost trimis să revigoreze viața monahală de la Mănăstirea Slatina, împreună cu ai viețuitori ai Sihăstriei Neamțului. Zece ani mai târziu, a fost alungat de comuniști prin decretul din 28 octombrie 1959, care prevedea desființarea a mai mult de două treimi din așezămintele monahale.

A trecut la cele veşnice în 28 ianuarie 2017 și a fost înmormântat la Sihăstria Putnei.

„Aţi venit la un moş prost de cap, fără carte, la păcătosul pământului! Viaţa mea e un deal şi-o vale, nimic folositor”, le spunea deseori Părintele Proclu celor care veneau la el pentru sfaturi duhovnicești.

NapocaNews