Îndemnul lui Pan M Vizirescu, ultimul supraviețuitor al Gândirii interbelice: „Să ne întoarcem la conștiința noastră națională, la dreptul de a viețui, la forța noastră spirituală și la forța noastră biologică. Suntem sub amenințarea înfometării, sub noii comuniști… Oamenii au început să se gândească numai la posibilitatea de a trăi, nu-i mai interesează idealul național.
Eu am fost la Muzeul de Literatură, am vorbit despre Nichifor Crainic, am protestat împotriva urii și acțiunii ostile care este declanșată asupra naționalismului. Naționalismul este cea mai curată formă de susținere a țării tale. Dacă vrei să fii, cu adevărat, în slujba conștiinței românești. Dacă te vinzi, atunci, sigur, faci din el toate porcăriile care nu se puteau face la noi. O națiune dacă nu mai are conștiința națională, e pierdută. Asta a spus-o filosoful nostru Vasile Conta… Sunt 100 de ani de atunci. O spunea Eminescu cât a putut. Este armătura sufletească a unui popor”.
Poetul, scriitorul și ziaristul român Pan M. Vizirescu a fost o mare conștiință a secolului trecut, fiind unul dintre membrii de bază ai grupării revistei de direcție națională și ortodoxă „Gândirea”, condusă de Nichifor Crainic. Începând din 1931 și până la ocuparea țării din 23 august 1944, Pan M Vizirescu a fost alături de mentorul său, Nichifor Crainic, dar și de Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Părintele Dumitru Stăniloae, Lucian Blaga, Radu Gyr și mulți alții.A fost printre animatorii revistelor „Sfarmă Piatră” și „Muncitorul român” (pe care a înființat-o în timp ce era director de cabinet al lui Nichifor Crainic, la Ministerul Propagandei).
Articolele sale antibolșevice și susținerea războiului pentru reîntregirea României i-au adus condamnarea în procesul intentat ziariștilor naționaliști, în anul 1945. Sentința pronunțată de Tribunalul Poporului, „organ de execuție al Partidului Comunist” (Petru Groza), a fost una grea pentru Pan M Vizirescu: detenție pe viață.Au mai fost condamnați, printre alții, Nichifor Crainic, Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Grigore Manoilescu. Printre acuzatorii publici s-a aflat Alexandra Sidorovici (soția lui Silviu Brucan).
Pan M. Vizirescu a anticipat sentința așa-zisului tribunal, ascunzându-se în casa unor rude din Slatina. Ca și Ion Gavrilă Ogoranu, a reușit să stea în acel „exil de taină”, în podul casei, fără a fi găsit de autoritățile bolșevice, timp de 23 de ani.Și-a păstrat sufletul prin credință, iar mintea printr-o intensă activitate intelectuală, scriind enorm. În iulie 1967 a ieșit din ascunzătoare, după un denunț. Nu a mai fost arestat, foștii deținuți politic fuseseră amnistiați în 1964.
A fost „ultimul gândirist”, supraviețuind până în 27 ianuarie 2000.În anul 1995, Pan M. Vizirescu a fost reabilitat de Curtea Supremă de Justiție, care a rejudecat procesul ziariștilor condamnați în anul 1945. În 15 ianuarie 1994, am avut onoarea să-l intervievez pe distinsul gândirist. Avea 90 de ani, dar era de o vioiciune spirituală cum rar mi-a fost dat să văd. Am să vă împărtășesc gândurile lui Pan M Vizirescu, care ne arată atitudinea unui naționalist fără rest. Acest interviu a fost salvat miraculos de pe o casetă veche, care părea să nu mai poată fi recuperată, la rugămintea biografului și editorului lui Pan M Vizirescu, scriitorul Dumitru Sârghie.
Ultimele cuvinte pe care seniorul Pan Vizirescu ni le-a transmis, în timp ce coboram scările casei sale din București, de pe strada Pitar Moș, au fost: Nu uitați să mergeți la Biserică! Făcuse un sprint ca-n tinerețe, cu sentimentul că uitase să ne spună ce era mai important.
Florin Palas
(Sursa: Facebook)