Nouă ”taxă pe carbon” ar putea deveni obligatorie pentru români în următoarea perioadă, că așa dorește Bruxellul, ca să salveze planeta. Comisia Europeană vrea să introducă ”taxa pe carbon” pentru încălzirea locuințelor și pentru autovehiculele personale. Măsura este pregătită deja la nivelul Uniunii Europene și delegația FMI, care a vizitat zilele trecute România, a făcut această propunere în vederea introducerii unei astfel de taxe și a unor accize suplimentare pe combustibilii fosili. Zilele acestea, Asociația Energia Inteligentă a realizat mai multe calcule, care arată cât vor evolua prețurile dacă aceste măsuri vor fi aplicate la presiunea U.E. Introducerea unei taxe pe carbon în sectorul de construcții, la un preț al carbonului de 80 de euro pe tonă, se va traduce în costuri suplimentare pentru încălzirea locuințelor. Situația merge pe orizontală și verticală în toată economia românească, care va duce la explozia prețurilor. De exemplu, pentru o casă de locuit taxa va ajunge la 2.400 lei pe an? Cele mai lovite vor fi însă locuințele care se încălzesc cu lemne – pentru că ele vor ajunge să plătească cu aproape 4.700 de lei pe an în plus. Costurile cu încălzirea vor crește cu 26% în urma aplicării „taxei pe carbon” și vor ajunge la 3.900 lei pe an pentru un apartament cu două camere, la aproape 5.900 de lei pentru apartamentele cu patru camere și la aproape 12.000 de lei pentru case? Cele mai afectate vor fi locuințele încălzite cu lemne. Acestea vor suporta o creștere de 48 de procente, adică un cost anual de peste 14.000 de lei. O mașină Dacia Logan emite aproximativ 2 tone de carbon la circa 15.000 de km parcurși. Costurile pentru acest carbon vor fi de circa 800 de lei, astfel cheltuielile cu carburantul ar putea ajunge la 7.600 lei pe an.

Toate aceste cheltuieli suplimentare se cuantifică în niște sume considerabile care vor duce la falimentarea firmelor românești și la sărăcirea accelerată a populației. Tot ce emite carbon va fi taxat, lucru ce va duce la scăderea veniturilor. Recent, senatorul Sorin Lavric a atras atenția despre taxa pe emisiile de carbon cerută de FMI: ”Va veni o zi când vom plăti o taxă pentru depășirea unui anumit număr de respirații zilnice. FMI vrea să-i aducă pe români la sapă de lemn. Dovada: de curând această instituție tiranică i-a cerut Guvernului să ne pună bir pe orice emisie de CO2 avându-și originea într-un combustibil fosil (gaze, cărbuni, derivați din petrol). Ce nu știu mulți este că tot ceea ce înseamnă producție, transport și construcție în această lume se face cu emisie de CO2. De la haine la aparate casnice, de la mâncarea gătită la apa îmbuteliată, totul presupune o activitate ce e însoțită de eliberarea de CO2, din care majoritatea provine din arderea de combustibili fosili. Vorba proverbului, nu iese fum fără foc…”

Din păcate puțină lume realizează că ”taxa pe carbon” este de fapt, o revenire la vechiul impozit pe ”fumărit” din vremea fanarioților, când puterea suzerană de la Istanbul l-a impus ca să facă bani pentru războaie. Imperiul otoman își scotea banii de la vasali, inclusiv de la Țările Române, care erau un fel de colonii politico-economice turcești. ”Fumăritul” era perceput în Țara Românească și în Moldova, în secolul XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă, mai precis, pe casa în care se făcea foc. Acest impozit mai era cunoscut și sub denumirea de ”coșărit”. Fumăritul ca și actuala ”taxă de carbon” era un impozit de capitație, adică un impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu târziu, pe fiecare cap de locuitor. Persoana care încasa fumăritul purta denumirea de ”fumărar”. În Letopisețul Țării Moldovei, cronicarul Ion Neculce se referă, pe la 1740, la domnitorii care au pus ca dare fumăritul: ”Vasilie-vodă, după ce au luat domnia de la Țarigrad, s-au rugat viziriului să lasă țara de bir trii ani, și al triili anǔ să dè birul țărâi o dată… Și au scos atunce pre țară fumărit, câte un leu de casă. Ștefăniță-vodă vrând odată să scoată fumărit pe țară câte șase orți de casă, și înainte vreme era obicei de da numai câte un leu de casă, iar Toma vornicul și cu Iordachi, frate-său, Cantacozineștii nu-l lăsa să-l scoată mai mult decât un leu și-i dzicè să nu facă obicei nou, că nu-i bine”. Conform lucrării „Descrierea Moldovei” scrisă la începutul secolului XVIII de Dimitrie Cantemir, fiecare casă țărănească plătea, în vreme de pace, pentru trebuințele țării, 80 de aspri, adică un florin, dajdie numită ”fumărit”; în vreme de război, un taler împărătesc sau 120 aspri, iar la vreme de mai mare nevoie, un galben, care prețuia atunci 200 aspri. Deci istoria se reîntoarce, iar ”taxa de carbon” este în esență vechiul ”fumărit”, o nouă invenție a puterii suzerane, de control și jecmănire a popoulațiilor supuse? Atunci, centrul puterii suzerane era Istanbul, azi simbolic este Bruxellul. Nimic nu se schimbă în istorie când e vorba de impozite inventate. ”Taxa pe carbon” ne îndreaptă spre un tip de impozitare specific evului mediu fanariot.

Ionuț Țene