Florin Palas: 112 ani de la nașterea eroului de război George Fonea, poetul prizonierilor din URSS

Inedit – poemul Autoportret, compus de George Fonea în lagărul de la Vorkuta.

George Fonea, poet și traducător, a luptat ca ofițer pe frontul din Răsărit, căzând prizonier în anul 1944. A fost fiu de țăran din comuna Gogoșu, județul Dolj, născut la 26 februarie 1912. Tatăl său avea să moară în primul război mondial. George Fonea a primit din partea statului român o bursă ca orfan de război la Liceul militar “Mihail Sturza” din Craiova. După începerea celui de-al doilea război mondial, George Fonea a fost căpitan în cadrul Diviziei 1 Munte, căpitan de front, comandant în cadrul Batalionului 1 Vânători de Munte, până când a fost dat dispărut în urma luptelor de la Sevastopol. Fonea a fost deportat în lagărul sovietic de la Vorkuta, unde a întreținut mintea și sufletul prizonierilor de război cu versurile sale. Poeziile sale au fost un balsam pentru toți cei trecuți prin lagărele sovietice. După eliberare, Fonea a scris într-un caiet poeziile compuse în prizonierat. Pentru salvarea acelui caiet, fratele său, Aurel Fonea, a suportat anchete dure din partea Securității în anul 1983, alături de Aurel State, prietenul cel mai bun al lui George Fonea.

Pentru a înțelege caracterul, onoarea și demnitatea lui George Fonea, amintim că, înainte de a fi rănit și luat prizonier, un ofițer german i-a oferit posibilitatea să plece din Crimeea la bordul unui avion. Fonea a refuzat să se salveze în acest mod, alegând să rămână alături de camarazii săi de luptă. Avea să spună: „E adevărat că nu pot mântui pe nimeni alegând între viață și moarte, dar ce vor gândi acești nefericiți tot restul vieții, amintindu-și că în ceasul de cumpănă eu îi părăsisem?”. Curând, în luptele purtate cu rușii la Sevastopol, Fonea își va pierde un ochi. La 12 mai 1944 avea să cadă prizonier. A fost trimis în Siberia, în lagărele sovietice de la Vorkuta și Oranki. Abia în 1955, în urma intervenției cancelarului german Konrad Adenauer pe lângă guvernul sovietic, Fonea a fost adus în țară, alături de prizonierii români rămași în viață. Avea să plece la Domnul în 29 octombrie 1957, la doar 45 de ani, fiind înmormântat înfășurat în tricolor. Înmormântarea a fost organizată de foștii prizonieri de război, care, după acest moment, aveau să fie aruncați în închisorile comuniste din România, în frunte cu Aurele State, Puiu Atanasiu și Ilarion Stănescu. Autoritățile comuniste au considerat înmormântarea poetului martir un ”prilej de complotare împotriva orânduirii noastre statale”.

Florin Palas

Publicăm în premieră azi poemul Autoportret, compus de poetul-erou George Fonea în anul 1947, lagărul de la Vorkuta.

AUTOPORTRET

Din noaptea care curge-aici departe
Și-o beau în somnul meu ca pe-o otravă,
Eu mi-am făcut un cântec de izbavă,
Ca vinul tinereții fără moarte.

Mi-am pus la tâmple candelă moldavă,
Și drept emblemă inimii deșarte
Sărutul jupâniței din brocarte,
Ce mă privea la Voroneț suavă.

Mai am un semn neobârșit din tata,
Pe care-l port sub frunte cu mândrie
De cruciat, ce-și dete jertfei plata.

Și când mă-nțeapă dorul de moșie,
Eu trag prin noaptea asta cu săgeata,
Ca să mă simtă veacul – mărturie.

George Fonea