Dintr-un Ardeni istoric batut de vânturi, de vanturile vremii ce vin dinspre Atlantic, impreună cu vanturile vremurilor ce vin de la Casa Alba si lin de la Kremlin – stau cum zice românul „si mă cuget”. De aici din bătaia vantului si din răscrucile istoriei.
Si uite asa, vorba lui Eminescu – „trecut-au anii”…Iar noi tocmai ce contabilizam 20 de ani de apartenenta la NATO. La inceput am privit cu optimism. Apoi acel optimism, s-a cam transformat in scepticism. Si dupa cum bat vanturile, se anunta ceva frica si regrete. Ne rugam cu totii, sa nu primim din nou comanda…”ostasi, va ordon – Treceti Prutul !” Dar pana sa trecem Prutul – de data asta insa la comanda straina, americana, ne vom ocupa timpul in lunile care urmeaza, cu un set de alegeri electorale interne. Si euro parlamentare. Unde deja se fac si se vor face eforturi considerabile dinspre Washington via Bruxelles via Kogalniceanu, de a impune in Romania, o guvernare a „aceluiasi Ilie cu aceeasi palarie”. Adica un nou anus politic contra naturii…un fel de Trio Grigoriu – PSD cu PNL si de ce nu si USR-ul lgbt-ist. Care impreuna ne vor canta prohodul pentru urmatorii 4-5 ani de colonialism si sclavie moderna. Bineinteles totul frumos ambalat in promisiuni si programe electorale, legate cu funda rosie a globalismului progresist euro-atlantic.
Azi toata lumea cauta razboiul. Nu aud pe nimeni care sa spuna, sa ne pregatim de pace ! De ce s-a ajuns aici ? Pentru ca majoritatea tarilor din blocul NATO, au fost reduse la o ascultare deplina de agenda euro-atlantica. La o supunere oarba cu privire la guvernari, care si-au dat girul in alb, la guvernari exclusiv pro americane si pro occidentale. Este boicotata sau exclusa cu desavarsire orice alta orientare politica. De aceea este aproape imposibil de realizat o autonomie strategica in politica interna si externa a statelor. Toti trebuie sa fim niste membrii disciplinati ai NATO si sa ne realiem, la realizarea deplina a agendei geopolitice americane. Ne este impusa o distantare totala de Rusia si China, odata cu manifestari de dezaprobare energice din partea comunitatii internationale, impotriva acelora care au indraznit sa incalce „regulamentul”. Orice forma de enuntare sau promovare a interesului si a identitatii nationale, trebuie aspru combatuta, ca fiind o forma periculoasa de putinism mascat…si cam greu de digerat pentru birocratii progresisti. Cu astfel de decidenti politici, vom fi pe mai departe secatuiti de putere, de forta, de resurse si de viitor!
De fapt acest NATO si vântul euro-atlantist, urmareste reducerea noastra la statutul unor jucatori lipsiti de relevanta la nivel regional si global. Noi trebuie sa ramanem doar un simplu membru obedient al taberei euro-atlantice. Acest statut ne este bine rezervat…si inca la loja ! De unde putem doar privii si aplauda spectacolul politic si eventual de a cere „bis-uri”. Bineinteles ca nimica nu este ireversibil pentru politica noastra de pe malurile Dambovitei. Dar cu cat timpul trece, este tot mai greu reversibil.
O varianta de cosmar pentru „aliatii” nostri de azi, este o schimbare de culoare politica – o autonomie strategica. Si se fac eforturi considerabile pentru a evita o astfel de situatie dezastruoasa pentru occidentul colectiv. Mai ales ca de la Basescu incoace toate guvernarile au fost grev erodate si avariate. Avem nevoie de o noua viziune in politica externa, de relatii bilaterale de apropiere si cu alte state, nu doar cu occidentul colectiv. Este nevoie de o intarire a liniei politice suveraniste, o critica a pozitiei Romaniei cu privire la razboiul din Ucraina si Israel. De combatere a solutiei exclusiv militare, de rezolvare a conflictelor din ambele teatre de operatiune. Sa se accentueze pacea ca unica solutie! Evident ca o astfel de abordare produce urticarie si enerveaza „aliatul” american. Un „aliat” a carui amicitie este cam periculoasa. De ce ? Avem suficiente motive sa fim suparati pe Rusia. Dar…repet, trebuie sa ne dam seama ca ajutorul acesta american, asa cum ne este livrat sau oferit, este mai rau decat inamicitia SUA. Vedem ce s-a ales de Ucraina, dupa ajutorul primit de la americani. Sau cum spunea Kissinger – „sa fi inamicul Americii este foarte periculos, sa fi amicul ei este mortal”. Iar cine are capul la locul lui si memoria nealterata, intelege ca riscam sa fim si noi o alta Ucraina, pentru care americanii vor lupta pana la ultimul ostas roman mort pe front. Mai ales ca noi suntem plasati geografic fix in coasta sau in spatele Federatiei Ruse. Iar noi ducem azi alaturi de aliatii euro-atlantici o politica perdanta, pentru ca vizeaza exclusiv confruntarea si nu vizeaza cooperarea sau solidaritatea.
Si parcă asta, nu ar fi fost de ajuns. Datorita nebuniei unora, dupa un razboi in Ucraina, numai un nou razboi pe scara larga in Orientul Mijlociu, cu Iranul si Israelul prim solisti, nu avem nevoie. Pentru ca si acolo Israelul ca și Iranul (se putea oare sa fie altcineva !?!) baga bota prin gard si cauta cu orice pret razboiul. Avem deja un „incendiu” in Ucraina care risca sa aprinda si casa noastra. Nu mai avem nevoie de inca unul, pe care dupa cum se vede, cei care-l provoaca, nu-l pot stapani, nicidecum sa-l stinga! Desigur ca in Romania nimeni nu analizeaza, nu le baga in seama. Se comenteaza si se discuta de auto propunerea arogantului „Oblio de Cotroceni” la NATO si tot felul de astfel de desene animate. Dar nicidecum de lucrurile grave care se intampla in apropierea noastra si care ne pot afunda si mai tare in aceasta aventura a unui razboi regional sau chiar mondial. Mai ales cu aceasta isterie a inarmarii prezentata obsesiv pe televiziunile de „partid si de stat”. Dar daca te înarmezi, se stie ca trebuie sa si folosesti armele acelea. Iar armele nu se folosesc la araturile de primavară sau de toamna. Se folosesc la razboi ! Razboi ca si cel din Ucraina, din care Rusia a ieșit mai tare, Ucraina este la pământ, iar Occidentul se vede izolat si cu statutul de mare putere grav avariat.
Ce am câstigat noi din treaba asta ? Noi România si alianta in care ne gasim ? Nimica ! Este o eroare, o decizie gresita, pe care o platim scump si o vom plati si mai scump, daca nu intelegem sa-i punem punct. Da – cam asta „aniversam” noi azi, la 20 de ani de apartenenta la NATO !…NATI-O tie, dami-o mie…
Cristian Ardeleanu
