Aiudule, Aiudule
Pământ cu miros de tămâie
Loc de cer țâșnind izvoare
Acolo nădejdea bea apă vie
Celulele sunt sfinte iconare
Aiudule, Aiudule
Pe ascuțite lespezi de durere
Se nasc peceți de busuioc
Mucenici în vin pe altare
Frământă speranțe în cancioc
Aiudule, Aiudule
Brațele tale de Cruce rănită
Stau pironite în cuie de sânge
Moaște de mir din ură zdrobită
Spală icoana ce veșnic plânge
Aiudule, Aiudule
Oase frânte și visuri strivite
Scrâșnet din măsele de lacrimi
Navă eșuată-n speranțe robite
Râpa Robilor – stea de păresimi
Aiudule, Aiudule
Urlă haita în cadență de noduri
Singurătăti impezesc tăcerea
Libertatea bea setea din gânduri
Iubirea zidește cu algie sfințirea
Aiudului, Aiudule
Suflarea divină adie depărtarea
Cu martiri ce trăiesc flăcările
Se aprinde-n candele iertarea
Răsăritul arde infiniturile
Ionuț Țene
