Cu voia si iubirea lui Dumnezeu, suntem din nou in Saptamana Patimilor si ne pregatim de Inviere. Fiecare cu putintele si neputintele personale…patimi, ganduri, trairi, sentimente, dar cu imensa bucurie sufleteasca, ca si in acest an, Hristos prin Jertfa Lui suprema, ne da o speranta si noua la Invierea cea de apoi.
M-am tot gandit zilele astea, ce ganduri sa va expun, in contextul in care sunt sigur ca multi au observat, ca in ultima vreme lumea a luat-o la vale. A luat-o pe o cale gresita. O lume aflata in mare ratacire si intunecime, in care orbii ii conduc pe orbi. O lume in care, daca nu regasim urgent Calea, vom cadea cu totii in aceeasi prapastie ! Prapastie pe marginea careia ne aflam acum. Singura noastra salvare, este cum ne invata un vrednic marturisitor Sfant al Inchisorilor, si anume Ioan Ianolide – intoarcerea la Hristos ! Pentru ca finalitatea vietii umane nu este moartea, ci Invierea.
Pentru ca sa gasim Calea sau cararea pe care am pierdut-o si ne-am ratacit, avem nevoie de niste indrumatori. De niste ajutoare sau „ghizi” spirituali, care s-au nevoit si ei la randul lor, reusind la final sa gaseasca „traseul”. Un astfel de biruitor, este marele nostru traitor si marturisitor crestin al Sfintilor Inchisorilor – Parintele duhovnic Arsenie Papacioc. Ale carui ganduri si pilde duhovnicesti, am considerat ca sunt aur curat in orintarea si regasirea noastra, mai ales acum cand Hristos sufera pe Cruce, pentru noi toti….cu moartea pe moarte calcand. Sa luam asadar aminte!
„De la inceput trebuie sa stim ca exista drac. Drac, caruia nu-i convine sub nici o forma, ca noi sa crestem spiritual si sa ne rugam la Dumnezeu. Si de aceea ne tulbura. Dar ce ne facem noi fara drac ?!? Care ne ispiteste si ne dam seama cine suntem. Ne jertfim. Uite o intamplare – un Parinte batran nu putea sa doarma. Si ucenicul lui era foarte suparat pentru aceasta pricina. Si a calatorit cu Parintele prin padure. Iar noaptea au gasit ei in padure un butuc, pe care bătranul s-a asezat sa se odihneasca. Si a adormit. Atunci ucenicul s-a umplut de bucurie, ca in sfarsit Parintele se putea odihni. Pentru ca il iubea pe batran. Dar dupa un timp, in noapte i-a venit un gand ucenicului – sa-l trezeasca pe batran, ca sa mearga inapoi sa manastire, sa poata dormi si el. Acum statea si cugeta ucenicul, cum sa faca ca sa-l trezeasca pe batran? Dar pe de alta parte ii era mila sa-l trezeasca vazandu-l cum doarme. Si a respins gandul! Dar dupa un timp gandul a revenit si a inceput sa-l „munceasca” din nou pe ucenic. Si iarasi ucenicul se tot gandea cum sa-l trezeasca, desi el era impacat si multumit ca uite in sfarsit poate si Parintele sa doarma…asta pentru ca-l iubea ! Si pana la dimineata gandul acesta a tot revenit de 9 ori. Cand dimineata batranul s-a trezit, s-a uitat la ucenic si la intrebat cu mare ingrijorare…si uimire – ce ai facut tu, in noaptea asta? Ucenicul smerit i-a raspuns ca nimica deosebit…s-a rugat, a citit psalmi, s-a bucurat ca Parintele in sfarsit a reusit sa doarma. Bine – bine replica batranul, dar spune-mi te rog ce ai facut in mod deosebit, pentru ca vad 9 cununi pe capul tau! Vedeti orice respingere a unor duhuri rele, este o cununa care ne asteapta. Asadar dracul nu face altceva in rautatea si inconstienta lui, decat sa ne dea cununi. Dar cu o conditie – sa iubim! Si apoi jertfa ! Ajuta-l pe cel de langa tine. Faptul ca dai unui sarac, nu insemna numai ajutor propriu zis, ci si respect. Inseamna ca-l respecti si pe el. Ca nu-l dispretuiesti. Uite s-a intamplat sa fiu pe drum si sa intalnesc un sarac, dar nu aveam nimica la mine…nici bani, nici mancare, nimica. Dar i-am spus – iti dau in schimb o mana calda ! La care saracul mi-a multumit si mi-a spus – Parinte asa ceva nu mi-a mai dat nimeni. Adica repet, sa nu-l dispretuim pe sarac, pe nevoias. Si va mai spun si alt aspect – saracul nu intinde mana, ca sa-i dai tu ceva. El intinde mana, ca sa-ti dea tie Imparatia Cerurilor ! Si noi nu observam ! Uitam adesea ca Dumnezeu ne invata sa fim darnici, caci insutit vom primi inapoi. Cititi viata Sfantului Ioan cel Milostiv si veti fi uimiti cum se implinea si cum primea suta la suta din tot ceea ce dadea.Incat a ajuns sa dea corabii intregi de aur. Si sa primeasca inapoi pe masura darniciei sale. Pana a auzit glas de Sus – Ioane sa vedem care-i mai milostiv, tu sau Eu ?!? Si astea sunt niste fapte pe care le-a pipait istoria, nu le-a imaginat vreo minte de folozof oarecare. Sa indrazneasca sa zica cineva ca a dat si pe urma a murit de foame ! Dar Dumnezeu iti da totdeauna pe masura credintei tale. Si ti-a dat, ca sa duci mai departe. Stiti ca un ban nu este numai al tau…Si daca nu ai un ban, da-i celui de langa tine un cuvant de ajutor….zambeste-i putin ! Si nu uitati – smerenia te ridica pana la Cer!
Hristos a Inviat ! Cu moartea pe moarte calcand…acesta este tot adevarul. Restul este o saraca slava desarta !
Cristian Ardeleanu
