Bun venit la „Mega…image”

Fiecare zi este un dar si o supriza de la Dumnezeu daruita noua. Cu bucurii si greutati impreuna. Greutati care cu ajutorul lui Dumnezeu, trecem peste ele. Dar doar cu ajutorul Tatalui, pentru ca la Dumnezeu nimica nu este imposibil. Din pacate in ultimul timp, lumea in societatea aceasta progresist – modernista, a devenit extrem de nerabdatoare. Se spune ca traim in secolul vitezei. Omul este intr-o continua alergare, dar sarmanul de el, nu stie incotro alearga. Omul modern si „civilizat” tot timpul se grabeste. Fara insa, sa-si dea seama spre ce se grabeste – spre vesnicie ! Spre plecarea in lumea de dincolo. Noi ne grabim permanet si uitam sa mai traim ! De aceea nici nu mai avem timp si ochi sa admiram frumosul din jurul nostru. Si ne trezim intr-o buna zi, ca ne bate la usa – strigoaia otravitoarea cu Coasa…cioc, cioc am venit ca sa va iau. Dar noi nici de ea nu mai avem vreme, in graba noastra cotidiana…Doar ca la ea, ni se infunda la toti – gata cu graba!

Suntem tributari acestei societati…sa o numesc – „mega”. Mega viteza, mega confort, mega consumatorism, mega libertinaj, mega conflicte, mega poluare ( spirituala, morala, intelectuala si culturala ), mega drogangeala si alcolizare. Aceasta este „mega image-ul” lumii, in care ne facem veacul. Si in lumea asta „mega”, a aparut taman la noi, un nou mega scandal…in jurul Parintelui Mega. Nu voi vorbi despre filmul regizat de Parintele Mega, deoarece eu sunt din sfera analizei politice si nicidecum a analizei sau criticii de film..de arta. Dar voi face cateva precizari, cateva considerente de bun simt. Asadar…

– cenzura la care a fost supus filmul, denota ca in „sferele inalte” de decizie politica si Bisericeasca avem o problema grava – unde este libera exprimare si informare ?!?
– este bine stiut ca la noi si nu doar la noi, coruptia este mega cancerul, care metastaziaza intreaga planeta…deci cei care incearca din rasputeri sa ascunda acest adevar, sunt precum pisica care isi ascunde in nisip propriul rahat !
– cu privire la segmentul si ierarhia Bisericeasca, sa-mi fie cu iertare, dar este aceeasi situatie pe care o intalnim in fotbalul romanesc si „Generatia de Aur”. Aici „Sfintii Inchisorilor” cu Dumitru Staniloaie, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu, Ilie Cleopa, Gheorghe Calciu, Bartolomeu Anania si multi altii, au trecut la Domnul, iar cei care au urmat lor,nu au reusit sa se ridice la nivelul, trairea, harul, cunoasterea si intelepciunea acestor mari duhovnici pe care Dumnezeu i-a daruit noua.
– preotul sau calugarul ca om si Biserica ca si institutie, nu trebuiesc confundate niciodata cu Credinta Crestin Ortodoxa – Credinta singura este Calea si Adevarul pe care trebuie sa le urmam ! Oamenii mai pot sa gresesca sau sa pacatuiasca uneori, nu insa si Harul !
– sa luam aminte ca toate aceste polemici iscate in jurul filmului si a Parintelui Mega, sunt alte motive de dezbinare intre frati si camarazi crestini intru ortodoxie…iar dezbinarea si cearta vin de la diavol !
– sa nu ne pierdem sau sa ne omoram timpul cu slava desarta, in care fiecare dintre noi credem ca avem dreptate si detinem adevarul.

Si pentru a intelege mai bine „mega” societatea in care traim, voi spune la o istorioara. Se spune ca un om iubea mult aurul…banii. Tot ce castiga transforma in aur, in bani de aur. Si avea in casa unde locuia, un seif doar de el stiut. Secret. Nimeni din familie, nu stia de existenta acestei „comori”. Si a adunat acest om in timpul vietii sale, un seif aproape plin de aur. Nu risipea pe mai nimic, manca cu masura, se imbraca modest…aduna mereu. Dar intr-o buna zi a venit moartea – strigoaia cu Coasa. Si i-a spus – hai pregateste-te, ca am venit sa te iau. Atunci omul nostru se ruga de moarte sa-l mai lase doar o luna. Moartea curioasa l-a intrebat – de ce? Uite, i-a raspuns omul, mai am de adunat doar cativa banuti de aur, ca seiful meu sa fie complet plin cu bani ! Deci el nu se gandea, ca pleaca sa se intalneasca cu vesnicia, atat de mult iubea el banii si aurul. Bineinteles moartea nu a stat la prea multe discutii cu el si l-a luat. Dupa moartea „amicului” nostru, baiatul lui facand curat prin casa a dat de seif. Si pentru ca moartea l-a luat in graba pe tatal lui, acesta nu a mai avut timp sa-si inchida seiful. Ehei, cand a dat baiatul de atata aur si banet, ce si-a zis – ei de acuma voi avea parte doar de trai pe vatrai. Si instant incepura chefurile, petrecerile, distractiile cu prieteni. Caci „balta” avea „peste” destul, mai ceva ca la o crescatorie piscicola. Toata viata lui de la 20 de ani, caci atunci murise tatal lui, pana pe la 40 de ani, a fost un lung sir de excese de tot felul . Dar la 40 de ani, l-au ajuns din urma tot felul de boli…caci intotdeauna traiul bun si chefurile fara numar, nu-ti aduc sanatate. Si uite asa, cand a ajuns pe la 40 de ani, l-a vizitat si pe el…moartea. Speriat baiatul a rugat-o pe moarte, sa-l mai lase doar putin. La fel de curioasa, moartea l-a intrebat – de ce? Pai dupa ce tata a murit, am gasit un seif de-al lui plin de bani si de aur. Si am cheltuit din el tot cat am putut, dar mi-au mai ramas niste monede de aur – lasa-ma te rog sa-i cheltuiesc si pe aceia! Bineinteles ca nu a mai avut timp sa lase seiful pe zero, caci moartea avea si ea „agenda” ei de indeplinit. Deci ce au facut banii acestia ? Doua suflete pierdute – unul adunand si altul cheltuind! Si care a fost folosul in ambele cazuri? Niciunul…

Asta facem noi in „mega” societatea moderna de azi…omul aduna si consuma. Vorba Parintelui Arsenie Boca – „strange omul ca furnica si rămâne cu nimica”! Mega pacaleală…

Cristian Ardeleanu