La început a fost nevoia de libertate, după ridicarea restricțiilor de emigrare a intervenit argumentul economic, salarii mari, un nivel de viață ridicat. La ora actuală, milioane de români sunt plecați în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie. Dacă la început partea financiară a fost suportul moral principal, pe măsură ce timpul a trecut dorul de familie, de copii, părinți, a început să se simtă tot mai puternic. Viața este ca un râu care în drumul său uneori lin , alteori năvalnic, ne duce în locuri la care ne-am fi așteptat mai puțin…sau mai mult. Uneori ne trezim departe de cei dragi, de zâmbetul mamei, de chipul blând al tatei, de frații, de bunicii noștri care ne-au făcut din copilăria la sat o poveste de neuitat. Atunci când îți este greu, când dorul de casă te frământă îndreaptă-l spre Patrie. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea). Îndreaptă-ți dorul la glia străbună când te simți singur, amintește-ți de mirosul florilor din grădina de acasă, amintește-ți de lătratul și săriturile de bucurie ale câinelui din curtea părintească, lăsa emoțiile să te umple de căldura celor ce te așteaptă acasă. Cu ani în urmă am trăit experiența ’’traiului printre străini’’, pentru o perioadă de câteva luni. Atunci am înțeles cu adevărat ce înseamnă …dorul ! Deși aveam de toate, mâncare bună, cazare bună, o vorbă frumoasă, câteva ore pe zi libere, tot nu am putut să mă adaptez. Uneori simțeam un gol imens în stomac, o stare de letargie pe care nu o puteam înțelege. Așa cum obișnuiam și acasă, duminica mergeam la biserică, de fapt într-un loc închiriat, improvizat , cu un altar adaptat la spațiul disponibil, dar plin de confrați.

Mare și frumoasă mi-a fost surpriza când am descoperit că toți veneau să -și aline dorul de cei dragi, că toți înălțam câte o rugăciune pentru noi și pentru cei rămași acasă. Am fost deasemenea impresionată de preotul care slujea cu toată ființa sa, care în cuvântul de învățătură strecura multe vorbe și povețe care să le amintească tuturor că Dumnezeu este alinare, că Maica Domnului este nădejdea tuturor. Atunci mi-am propus ca, dacă viața îmi va oferi posibilitatea de a reveni printre frații de peste hotare, să le aduc un strop de bucurie, să le ofer un dar care să le amintească de ’’ România, Grădina Maicii Domnului’’ ! Publicasem câteva cărți și aveam în lucru altele. Și cum Dumnezeu veghează ca dorințele să se împlinească, în toamna anului 2021, am inițiat primul pelerinajul cultural – spiritual ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, am continuat în 2022 și în primăvara anului 2023. Împreună cu un grup de oameni de cultură am colindat Europa în lung și-n lat. Întâlnirile întru cuvânt, cânt și iubire de Dumnezeu, de la Viena până la Borås în Suedia, Parla – Spania, au fost un dar oferit românilor de pretutindeni. Fiecare călătorie a fost plină de emoții, peripeții, aventuri, care ne-au lăsat în suflet multe bucurii și amintiri prețioase. La Parla – Suedia, părintele Barz ne-a întâmpinat alături de un grup de scriitori, cu melodii românești interpretate magistral de membrii unei formații de muzică pop – folk. În Viena, preoții Nicolae Dura și Emanuel Nuțu au reușit performanța extraordinară de a construi din temelii două biserici românești unde alături de părinți, copiii participă la diferite activități unde învață limba și tradițiile poporului român. Uneori participă la slujbă în costume tradiționale. La Borås, frații noști veniți de la sute de kilometri distanță împreună cu părintele Andrei Hoha și familia domniei sale, ne-au așteptat îmbrăcați în costume naționale și ne-au ospătat cu sarmale în foi de viță. Anul acesta, la începutul lunii mai, cu sprijinul familiei Christa și Ion Udrea, alături de Adriana Weimer, Carmen Tania Grigore, Hodoroagă Liliana, Eufrosina Lazăr, Rodica Prodan, am pornit din nou la drum spre confrații din diasporă. După o noapte petrecută pe drum și un somn ’’ pe apucate ’’ în mașină, am ajuns la Viena. Bucuria revederii, zâmbetul și chipul blajin al părintelui Emanuel Nuțu, ne-a făcut să uităm toată oboseala. Într-un cerc al iubirii și al prieteniei, la Biserica Ortodoxă „Sfântul Ștefan cel Mare”, alături de scriitoarea Sifora Sava, domnul arhitect M. Popescu și câțiva oameni de cultură stabiliți în Viena ne-am bucurat în tihnă de versul dulce strămoșesc. Joi, 10 mai 2024, chiar în ziua sfântă a ’’ Izvorului Tămăduirii ’’, am primit binecuvântarea părintelui Nicolae Dura la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” și am rostit un gând frumos la bustul poetului nepereche Mihai Eminescu, aflat chiar în fața bisericii din Viena. Cu binecuvântarea părintelui Emanuel Nuțu, la ora 9,00 ne-am întâlnit cu un grup de copii și voluntari români ai parohiei.

Le-am recitat versuri și le-am prezentat câteva creați proprii. În puținele clipe petrecute împreună am trăite momente de încântare și bucurie pură. Cu inima ușoară, cu soarele în priviri am plecat voioși la drum spre Nürnberg. Revederea cu Christa și Ionel Udrea a fostă plină de emoții și lacrimi de bucurie. Stabiliți de peste 30 de ani în Germania, cei doi soți nu au uitat niciodată ’’ iarba verde de acasă’’, mai mult, așteaptă cu nerăbdare pensia pentru a se retrage la căsuța de poveste pe care au construit-o pe malul pârâului Cerna din județul Vâlcea. Seara, am fost așteptați de părintele Teofil Herineanul la Biserica Ortodoxă din Nürnberg (Bavaria), care se află în curtea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei. După ce IPS Mitropolitul Serafim, înconjurat de un sobor de preoți a finalizat slujba Sfântului Maslu, am fost prezentați confraților chiar de Înaltpreasfinția Sa. Cu un chip blând, coborât parcă din picturi, părintele Mitropolit ne-a primit cu zâmbetul pe față, ne-a vorbit despre Dumnezeu, despre iubire, despre puterea rugăciunii. Pentru că i-am oferit în dar cartea „Patriarhul Justinian Marina, Fiu al Vâlcii Străbune”, scrisă de: George Rotaru, Zenovia Zamfir , Dr. Alin Pavelescu, a spus că domnia sa, a avut marea șansă de a-l cunoaște personal. Cuvinte izvorâte din suflet , poezii recitate de doamnele Adriana Weimer și Tania Carmen Grigore, mai multe volume de proză și poezie au fost darurile noastre pentru frații din diasporă. << Să avem credința neclintită că Mântuitorul Iisus Hristos, înviat din morți, este cu noi în tot momentul și ne ajută, dacă ne rugăm, să biruim păcatul cu toate consecințele lui nefaste care culminează cu moartea. El ne cheamă mereu: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi ” (Luca 11, 28) >>, ne îndeamnă părintele Mitropolit Serafim. La final am avut onoarea de a fi oaspeții Înalpreasfinției sale. În anul 1994, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la cererea mai multor preoți și credincioși din Germania, a hotărât înființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord pentru a se îngriji de viața duhovnicească a românilor ortodocși din această parte a Europei. La primele ore ale dimineții de duminică, 12 mai 2024, am pornit spre Elveția. Drumul presărat cu peisaje desprinse parcă din ilustratele care promovează turismul, ne-au încântat și ne-au făcut călătoria de sute de kilometri mai ușoară. După ce am vizitat pe fugă, orașul Berna, capitala Elveției, ne-am continuat periplul prin locuri de poveste , cu munții ale căror creste erau încă albe de zăpada care nu se topise, până la apele limpezi și cristaline ce se rostogoleau vijelios de pe stânci în adevărate cascade, străjuite pe alocuri de poienițe înverzite. La Mănăstirea ’’ Acoperământul Maicii Domnului ’’ din Elveția am fost întâmpinați de maica stareță Antonia . Cu chipul smerit, ochii de culoare cerului, un albastru infinit, cu graiul dulce românesc, maica Antonia ne-a încântat cu vorbe frumoase și alese, cu povețe și sfaturi prețioase. Și aici, ca de altfel peste tot pe unde pașii ne-au purtat, am întâlnit ’’Oameni care sfințesc locul’’. În ciuda greutăților cu care s-au confruntat și se confruntă, măicuțele continuă să-l slujească pe Dumnezeu cu multă râvnă. Pe tot parcursul pelerinajului ”Caravana Iubirii fără frontiere, Maica Domnului nădejdea noastră”, derulat sub egida Ligii Scriitorilor ” Valeriu Anania ” Vâlcea am încercat sentimentul de ’’ Bucuria de a dărui…bucurie’’. IPS Mitropolitul Serafim spunea…„Și toată umanitatea este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Și în umanitate, ca în fiecare dintre noi, trebuie să domnească iubirea. Dacă este iubire, înseamnă că este pace, că este armonie, că este unitate”. Emoții, Bucurii , Clipe Binecuvântate ! Slavă Domnului !

Zenovia Zamfir