Te ştiu de când pe lume am venit,
Din cel dintâi al mamei mele lapte,
Şi te doresc, cu suflet pustiit,
Şi te visez în fiecare noapte.
Ce multe căi avem de străbătut
Şi şansa noastră e aşa subţire,
Mi se năzare că te-neci în Prut,
În clipa când faci pasul spre unire.
Un cerc polar s-a strâns pe fruntea ta
Şi din cireşii tăi cresc flori de gheaţă
Şi ce noroc te-ar mai putea salva
Şi care poezie îndrăzneață?
Tu însăţi nu ai cum să nu te-nveţi,
Să mergi pe-această linie ferată,
Când, ca traverse, oase de poeţi
Susțin, dramatic, fiecare roată.
Şi poate eşti gătită pentru nunți
Şi nici un crainic vrerea nu ţi-o-ngână
Şi, poate, tu pe tine te înfrunţi,
Măreaţă Basarabie română.
Iar dacă noi, cei vii, am şovăi
Să ne unim, cum cere legea sorţii,
Să nu uităm că-n fiecare zi,
Sub scoarţă, printre roci şi vitregii,
Au şi plecat, către unire, morţii.
Adrian Păunescu
6 mai 1992
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
