Sfinții Petru și Pavel. Tradiții românești

Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel reprezintă o nouă ocazie de a simți împreună cu cei sărmani, fapt pentru care credincioșii dau de pomană. Praznicul, cunoscut în popor și ca Moții de Sânpetru, marchează mijlocul verii agrare și timpu secerișului.

Din popor se spune că cei doi sfinți stau pe Lună, primul la dreapta, iar al doilea la stânga. Sfântul Petru este mâna dreaptă a lui Dumnezeu, el având ân grijp cheile de la poarta și încăperile Raiului. Credincioșii obișnuiesc ca în această zi de sărbătoare să dea de pomană petnru sufletele celor morți din familie.

Femeile împart mâncare gătită și vase cu apă, lapte sau vin, petnru ca cei morți să aibă ce bea pe lumea cealaltă. În unele zone ale țării se mai obișnuiește ca vasele oferite în dar să fie pline cu flori sau cireșe. De Moșii de Sânpetru se mai duc la biserică mere dulci, mere acrișoare, zarzăre, colivă, colaci, castraveți verzi, dar și faguri cu miere.

Mâncarea gătitî se dă de pomană celor care au cea mai mare nevoie de ea, în special săracilor. Pachetele cu mâncarea preferată a celor trecuți în neființă nu trebuie să lipsească, la fel și fructele și legumele sau alte alimente.

Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică şi neslăvită, care se numeşte Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon, şi frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, din părinţi cinstiţi, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei cu cinstitul titlu de cetăţeni romani, pentru care Pavel după aceea s-a numit şi roman.

Napocanews.ro