Ziua cobora ostenită
pe cărările dezlânate ale amurgului
era Martie…și o ploaie subțire
începuse să dezmierde
primele fire de iarbă
din cer se auzea doar
freamătul unui arhanghel rătăcit
ce-și agățase aripile
prin așternuturile cenușii
ale norilor
orașul pâlpâia
legănat de-o adiere bizară
timpul aluneca bezmetic
și eu adormisem cu degetele-ncleștate
între paginile jilave ale nopții
în lumina difuză a zorilor
m-am terzit cu pieptul inundat
de ape salmastre
și-n locul inimii îmi crescuse
o floare de lotus
credeam că-i un vis în care
devenisem fluviu și urma să mă vărs în mare
dar am început să tremur…
atunci petalele ei s-au desprins
și s-au amestecat cu sângele meu
soarele încremenise pe fruntea dimineții
precum o diademă de citrin
și clipele pluteau prin aerul șubred…
doar pe Dumnezeu puteam să-l întreb
de ce nu se mai face, odată, seară ?
Marius Țion
8 iulie
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
