A primul episcop al Hotinului (1923-1935), Mitropolitul Bucovinei (1935-1940) și ierarh misionar pentru românii din Transnistria.
Legătura sa cu teritoriile românești ocupate de sovietici după 1940 a fost și motivul pentru care regimul comunist l-a judecat într-un lot cu alți 301 indezirabili și l-a condamnat la moarte în 1946.
Din fericire, la momentul condamnării era invitat să slujească peste hotare, astfel că a rămas în exil, unde a înființat Eparhia Ortodoxă Română din Europa Occidentală, pe care a păstorit-o până în 1958.
Dacă a fost indezirabil pentru comuniști, nici pentru Dictatura Regală care i-a precedat nu era comod, deoarece s-a împotrivit intențiilor Regelui Carol al II-lea privind Fondul Forestier al Bucovinei, care susținea activitatea Bisericii. Conflictul cu suveranul a rezultat în retragerea ierarhului la mănăstire.
Ultimii 10 ani ai vieții i-a petrecut în nordul Franţei, la Viels Maisons, unde este și înmormântat. Pe mormântul său este scris un verset despre exil din Psalmi: „La râul Vavilonului, acolo am șezut și am plâns”.
Mitropolitul Visarion Puiu a fost pomenit la Schitul Vânători al Mănăstirii Neamț sâmbătă, 10 august 2024. În apropierea așezământului monahal se află Casa Memorială Visarion Puiu și Muzeul Mihail Sadoveanu, al căror custode este Arhim. Mihil Daniliuc, starețul sfântului așezământ.
„Puternica-i personalitate și neatârnarea față de anumite uneltiri vrăjmașe Bisericii nu au fost ușor înțelese de toți”, transmite Arhim. Mihil Daniliuc despre Mitropolitul Visarion Puiu.
„Unii l-au prețuit pentru demnitatea cu care a apărat credința noastră sfântă, dar și neamul din care a răsărit. Alții l-au blamat și prigonit, fiind unicul ierarh din istoria Bisericii Ortodoxe Române condamnat la moarte, acuzat de crime de război.”
În 1990, Biserica Ortodoxă Română l-a reabilitat pe Mitropolitul Visarion Puiu după ce, în 1950, la presiunea regimului comunist, fusese caterisit.
NapocaNews, Foto credit: Fototeca Ortodoxiei (Mitropolitul Visarion Puiu la Schitul Vovidenia)
