Mi se pare un faliment al ideii de politică în teritoriul românesc al Basarabiei ca să ai, practic, două direcții din care niciuna nu este favorabilă Patriei Mamă.
Dacă R. Moldova era singurul stat al românilor, nu era nicio problemă. Dar „strategii” trădători din cadrul serviciilor și al MAE au dat o singură direcție acestui pseudo-stat: spre UE. Că așa le-a venit ordinul, nu care cumva România să se întregească și să devină o putere în uniune.
Singurul scop al globaliștilor este o politică pe calapod ucrainean, de extragere din orbita Moscovei, deci o politică de confruntare.
Ideea scandaloasă a două state românești în UE a fost pompată la noi prin „elitele” mediocre ce au dat tonul în spațiul public, mai ales prin fundațiile germane ce aparțin socialiștilor și „creștin”-democraților, Hanns Seidel, respectiv Konrad-Adenauer-Stiftung, ultima având rolul de a înregimenta ideologic intelectualitatea creștin- dilematică.
Bref, România nu reprezintă un stat puternic care se centrează în jurul ideii naționale, așa cum se profilează Polonia, Ungaria, Slovacia și chiar Bulgaria, ci este o anexă tâmpă a globalismului UE.
Cum ar putea, în aceste condiții, ca basarabenii să vadă în Țara Mamă un magnet spre care să se îndrepte inexorabil? Mai ales când UE exportă în fostele țări socialiste, de decenii, ideologiile provenite din spațiul american – LGBT, gender șamd – ca fiind purtătoare de „civilizație și progres”.
Propaganda rusească din R. Moldova lucrează cu materialul clientului, mai ales când ai o pupilă Soros ca Maia Sandu la conducerea „statului”.
Problema României este că, nefiind un stat independent și suveran, cu o clasă politică dominată de serviciile trădătoare, nu reprezintă momentan o alternativă la forțele centrifuge globaliste (UE) și rusești ce lucrează în R.M.
După peste trei decenii de independență din molohul URSS a Moldovei, România nu a avut un plan structurat de a realiza actul firesc al unirii.
Capitalul românesc, destructurat de DNA-ul koveșian și confiscat de generalii SRI, nu a avut forța și nici voința de a pătrunde în Basarabia.
Cultural am fost și suntem firav reprezentați într-o zonă în care Rusia și-a impus limba, alfabetul și stilistica în epoca modernă, care cuprinde și perioada sovietică.
Faptul că nu s-a reușit deznaționalizarea basarabenilor arată doar forța extraordinară a rădăcinilor poporului român, care a supraviețuit identitar tuturor invaziilor și opresiunilor din istorie. Iar măsurile luate de statul român (cu minuscule), inclusiv pașaportul românesc, a produs doar o hemoragie a forței de muncă ieftină în UE și nu a întărit cu mai nimic legătura cu Țara. Chiar și bursierii statului român din învățământul universitar au migrat în principal în UE sau au rămas în România, oferind persoane calificate societății și economiei vestice.
Toate deciziile luate au fost proaste pentru că nu aveau în centru Ideea Națională, ci paleative occidentalizante care, în lipsa unui stat viabil dat de o suveranitate reală, au dus la perpetuarea ambiguității structurale, culturale și psiho-sociale, a basarabenilor.
Întărirea ideii de statalitate moldovenească – convenabilă atât UE cât și Moscovei – a îndepărtat exact singura idee viabilă, cea a Unirii.
De aceea, pentru orice conservator român autentic, care nu suferă de manii occidetalofile, rezultatele alegerilor din R. Moldova sunt total indiferente.
Scoaterea R.M. din zona gri, din sfera rusă de influență, prin ideologiile UE, pentru mine, ca român, mi se pare o siluire inacceptabilă. Eu chiar sper ca un eșec al marionetei progresiste Maia Sandu să permită, într-un viitor apropiat, ca a treia cale, cea unionistă, să-și găsească suflul. Mai ales că sunt oameni de mare valoare, care gândesc românește, în Rep. Moldova.
Perspectiva Unirii nu se poate dezvolta însă în confruntare cu Rusia, ci în discuții permanente care să asigure o cooperare diplomatică, mai ales că Basarabia are o minoritate rusească semnificativă în mediul citadin, a cărei existență va trebui asigurată de Statul Român.
Dar, repet, o Românie lipsită de atributele suveranității naționale, cu politicieni acefali și slugarnici pilotați de servicii trădătoare, nu va putea fi niciodată un pol de atracție primordial pentru poporul basarabean traumatizat de istorie, dar încă, profund conservator.
Uniunea Europeană este o mare minciună pentru R.M. Nu îi doresc în interior ci doar ca să poată profita de mâna de lucru și de resurse – este, deci, o perspectivă pur imperialistă. Iar România a trimis în R. Moldova, la îndemnul Bruxellului, cele mai tâmpe figuri #rezist, absolut străine de interesul național, useriști de genul Cristi Danileț sau Anca Dragu.
Singura instituție care a făcut ceva pentru unirea „în cuget și simțire” a fost Biserica Ortodoxă Română. Nu fără poticneli inițiale, dar și Patriarhul Teoctist, și Patriarhul Daniel, au făcut ceea ce alte instituții ale statului au ratat: să-i aducă pe moldovenii din Basarabia la matca neamului românesc și a Bisericii neamului, care a ținut mereu flacăra continuității spirituale românești în toate provinciile căzute sub ocupație străină.
Dacă vom sta mereu în genunchi, nu vom putea să cerem niciodată ceea ce ni se cuvine de drept.
Iulian Capsali