Pentru că am văzut multă confuzie și mulți tineri au întrebat de ce „Kosovo e Serbia”, trebuie explicat puțin.
Kosovo sau Kosovo – Metohia este numele unui teritoriu, care a făcut parte din mai multe state de-a lungul vremii. Cert este că în ultimul secol, Kosovo a fost parte a Serbiei, respectiv Iugoslaviei.
Dacă o mare perioadă de timp, Kosovo a fost populată cu o diversitate de populații – inclusiv români/vlahi – în secolele XIX- XX s-a ajuns ca majoritatea să fie împărțită de sârbi și de albanezi.
Cu timpul, din diferite motive pe care nu le mai discutăm acum, albanezii au devenit majoritari.
Deci, în Kosovo nu există un popor kosovar, ci albanezi și o minoritate sârbă.
În 1999, în urma intervenției ilegale ( din punctul de vedere al dreptului internațional ) a NATO, din Kosovo au plecat autoritățile sârbe – TEMPORAR. Potrivit rezoluției 1244 a ONU, aflată încă în vigoare.
Ulterior, profitând de sprijinul americanilor și al occidentului, albanezii din Kosovo și-au declarat independența în 2008. Evident, Serbia nu a recunoscut acest act, obținut prin forța armelor NATO.
Nici România și nici MAJORITATEA STATELOR LUMII, nu au recunoscut acest act unilateral, de forță. De-aia, Kosovo nu este membră a ONU și în majoritatea organizațiilor internaționale.
Kosovo este recunoscută de UEFA și FIFA, pentru că UEFA și FIFA sunt un fel de ong-uri, care au regulile lor. De-aia joacă și Scoția – care nu e stat – sau Azerbaidjan – care nu e în Europa.
Concluzionând: cei din Kosovo se consideră albanezi, nu kosovari. Pentru statul român, Kosovo este o parte integrală a Serbiei, succesorul legal al Iugoslaviei. În niciun caz cei din Kosovo nu vor să fie…Kosovo, cum am văzut un zăpăcit din presă scriind, ci albanezi și uniți cu Albania.
Cu alte cuvinte: spunând sau scandând Kosovo e Serbia nu încălcăm nicio lege, ci pur și simplu exprimăm ceea ce statul român face de peste 20 ani. Respectă rezoluția 1244 a ONU, care afirmă negru pe alb că provincia Kosovo este o parte indisolubilă a Serbiei. Punct.
Mihai Șomănescu