Clujeanul Victor Constantin Măruțoiu este un poet blagian, un demn urmaș liric al lui Lucian Blaga la Cluj-Napoca. Pașii poetului, ca profet, îl urmează în stil și expresie. Pe poetul Victor Constantin Măruțoiu nu-l poți încadra unei generații, deși stilistic și temporal aparține generației milenariste post-decembriste. Autorul reinventează liricul într-o manieră originală, realizând o admirabilă stare de grație. Refuză epicismul și face recurs la metaforă. Poetul recurge la metaforă și la o prozodie atinsă de instrumentele clasice ale poeziei. Recursul la tradiție și istorie este laitmotivul poetului. Fundamentele funciare ale arhietipului sunt o chemare la rădăcini la apa vie a poeziei autentice pentru a se cristaliza într-o neo-modernitate asumată. Este un poet neo-expresionist.
Poetul respectă ”principiul poetic” al lui Edgar Allen Poe, poezia ca ”manifestare verbală a frumuseții absolute”. Autorul reușește prin ritm și ritmicitate o muzicalitate interioară a versului, sintetizând o frumusețe poetică. Poetul este un promotor a unei poezii genuine, care respectă ”corespondențele” baudelariene, printre simboluri – ”prin codri de simboluri petrece omu-n viață”.
Originalitatea lui Victor Constantin Măruțoiu constă tocmai în faptul că reușește prin poezie să renască trecutul în viitor, lucru care-l face în stil neo-avangardist, folosind expresii lirice vizionare, realizând juxtapuneri între clasic și modern. Tocmai acest stil din trecut înspre viitor prin folosirea figurilor de stil îndrăznețe îl face modernist, dar nu post-modern. Poezia lui Victor Constantin Măruțoiu satisface setea de poezie a fiecăruia. Este poezia ca o apă vie. Este o fântână lirică. Poetul se reîntoarce la rădăcini ca să se înalțe spre frumusețea florilor de metaforă. Poetul este firesc, nu caută prețiozitatea. Nu vrea să fie în pluton cu ceilalți poeți.
Titlu volumului ține de o semantică tainică: Cuvântul – a fost începutul. ”La început a fost cuvântul”. – Îngerul este harul creației pogorâte care-l protejează pe poet, iar poarta este portalul unirii prin poezie, prin frumos, în natura divină, ca Ființă. Este o restaurare lirică a unei eschatologii heideggeriene. De fapt, la Victor Constantin Măruțoiu poezia reprezintă o Ființare și o restaurare a Chipului liric al omului.
Așa cum am mai spus-o Victor Constantin Măruțoiu nu caută cu tot dinadinsul inovarea lirică, ci compune poezie cu firescul talentului și a liricului autentic asumat, astfel poetul este contemporan cu poeții antichității, renașterii sau modernității, cu Pindar, Homer, Vergiliu, Ronsard, Poe, Baudelaire sau Nichita Stănescu. Este forma sa de exprimare originală a poeziei ca formă a emoției și ritmului liric petnru crearea frumosului. Scrie la prezent suma trecutului. Nu este un evoluționist, ci percepe poezia ca un dat etern. Poeziile sunt fulgurante prelucrări cu multă muncă și prelucrare livrescă, care impun firescul expresiei lirice.
Federico Garcia Lorca, renumitul poet spaniol comenta : “Toate lucrurile au misterul lor, iar poezia e misterul tuturor lucrurilor”. Da, poezia lui Victor Constantin Măruțoiu are o aură misterioasă, care provine din blagianul lumii care sporește taina prin lumină. Poetul instrumentalizează tematici și simboluri creștine în maniera impresionistă a lui Daniel Turcea – mort de tânăr, dar știe sublim să fie și un declamativ retoric creștin ca -n poezia lui Ion Alexandru. Câteodată poezia poetului este o formă de rugăciune și o descriere a ideii de zbor spre celeste trăiri. Poezia sa are un ritm interior muzical. Poezia curge ca un fluviu de simboluri și metafore spre marea poezie universală. Pe poet nu-l putem încadra într-un tipar generațional. El este poetul pur și simplu, iar poezia sa este frumusețea și muzica emoției transmise. Poetul știe să șarjeze original, poetul refuzând, ca și mine de altfel, închistările și tiparele stilistice generaționiste. Este un singular, un original. De altfel poeții autentici respiră singularitate.
Un lucru este important și de reținut la Victor Constantin Măruțoiu: el știe că poezia nu este epicism și nici jurnal epic. El întoarce spatele prozei în poezia. El știe ca și Poe că poezia este despre frumusețea emoției. Este lirism pur care merge direct la inima cititorului.- Până la urmă poetul a înțeles ca Charles Du Bos în ”Ce este literatura?” La 1946, că ”Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj”. Poezia lui Victor Constantin Măruțoiu ne bucură sufletul, ne trezește emoția și ne face să trăim reveria frumosului, Până la urmă aceasta este important. Restul este epic și futil, deci în afara poeziei. Important că poetul omagiat azi trăiește dramatic în lumea poeziei, în mijlocul lirismului. Poetul este o voce lirică reprezentativă a noilor generații de poeți. El respiră poezia prin toți porii. Stăbunii, strămoșii și satul bunicilor sunt arhetip liric, pe care ni-l dăruiește ca să nu pierdem calea. Poetul a înțeles că poezia este despre frumos, emoție și expresie lirică. Felicitări.
Ionuț Țene
(Schiță de prezentare la lansarea volumului lui Victor Constantin Măruțoiu, în data de 20 noiembrie 2024, Casa de Cultură a Studenților)
