Colindul din miezul cuvântului COLIND

Îl ascult de partea cealaltă a zării

din basmele noastre coborând în grind,

Dând sens nou albastrului cărării

Ce duce spre miezul cuvântului colind.

Îl ascult şi toate amintirile vibrează

Cu străbunii ieşind din lut,

Luminându-ne sărbătoarea în amiză

Cu vorbele luii purtându-l ca scut.

Ascult întors din a mea a doua natură,

Şi poteca unde a pus cântecul piciorul

Uită de durere, tăcere şi ură,

Când în zăpadă rămâne doar dorul.

O dragoste de colind şi viaţă întoarsă

mă cuprinde pe-un câmp de lună,

iar iia cu cântec ţesută, frumoasă,

mă îndeamnă să aud cum urmele-i răsună.

Îl ascult cu ochii înroşiţi între palme

Şi-mi văd străbunii ieşind din curcubee,

Când Boca pentru clipele noastre calme

Doar Dumnezeu e ultima idée.

Totul încape în cuvântul colind

Un revelat model de timp invers;

Când vocea vibrează, lind…lind…

El se-ntrupează-n metaforă, în vers.

Al. Florin Țene