Din înțelepciunea proverbiala a românului creștin

Trăim sau ne zbatem in așa zisa era a tehnologiei, a progresului tehnologic. Pentru unii azi, tehnologia stie totul, nicidecum Dumnezeu. Omul modern si-a dat gandirea lui – tehnologiei. In schimb omul cu credința în Dumnezeu, nu si-a dat sau pierdut acest dar, pentru nimica in lume.

La noi, in special la taranul roman, exista o vorba…”pe asta numai Dumnezeu o stie”. Sau cum zice olteanul…”bai las-o incurcata, bine ca-i vie”. Adica nu cauta sa o intelegi, pentru ca-i in alta zona ! Sau altfel spus, trebuie sa înțelegi, ca anumite lucruri, nu poti sa le intelegi. Mi-a placut intotdeauna vorba aceea…”daca vrei sa ucizi iubirea, defineste-o”. In India veche tradițională, cuvântul pasare însemna născut de doua ori. Prima data este atunci cand iese din ou si a doua oara este atunci cand zboara. Daca nu zboara, nu este pasare ! La noi la romani, se spune ca la fel este si cu omul…”omul daca nu iubeste, nu este om”. Iar acum s-a cam exclus iubirea. Iubirea de cineva drag, de aproapele nostru si mai ales de Dumnezeu.

In special tineretul este amputat de iubire. Tinerii aceștia care stau săracii in acvariul acesta tehnologic, in acea viața ecranata, care practic le distruge granita dintre real si imaginar. Referitor la spiritul acesta de discernământ, se spune ca marele matematician si academician roman Grigore Moisil, la momentul in care era elev, l-ar fi intrebat pe profesorul de botanica, daca poate face diferența dintre fan si paie. – Nu, a răspuns profesorul. – Ei bine, boul poate, a răspuns genial elevul Grigore Moisil. Acelasi Grigore Moisil, care peste ani, la Institutul de Cercetare, le-a spus colegilor cercetători, sa nu mai stea acolo degeaba 8 ore si sa taie frunze la câini. Pentru ca acolo el are nevoie nu de simpla lor prezenta, ci de ideile lor transpuse in cercetare. Atitudinea si abordarea lui, au făcut ca cineva din aparatul de Partid si de Stat, sa ia atitudine si sa sugereze ca intreg colectivul sa fie un model si sa respecte programul de 8 ore. S-a uitat academicianul Moisil la tovarășul respectiv si la întrebat…”D-voastra tovarase, aveti nevoie de creierul meu sau de fundul meu ?” Tare de tot. Aici vezi forta unei inteligente. Un alt mare gânditor roman, si anume Petre Tutea, spunea…”una din bolile romanului de proasta calitate, este aflarea in treaba. Ce faci bre ? Ma fac ca….” Asa cum politrucii astia de azi se fac ca sunt Președinti de tara, Prim Ministrii, guvernanți sau oameni…de treaba, de cuvant, de caracter ! Si prinde. Ce-i drept prinde unde trebuie sa prinda. La omul, la romanul de spirit nu prinde!

Si sa va dau un alt exemplu de inteligenta nativa romaneasca. Cu un simplu sofer de taxi. Pentru ca inteligenta nu este democratica, adica nu se imparte la fel la toata lumea. Ea este in primul rand un dar de la Dumnezeu ! Si acest sofer, l-a intrebat intr-o zi, pe unul care se dădea mare destept. – Care este domnule cea mai mare vitreza? – Viteza luminii, raspunse prompt „intelighentia” respectiva. – Nu domnul meu, zise soferul. – Viteza degradarii umane, este raspunsul corec ! Si la facut praf. Adevarul este ca daca ne uitam in jurul nostru, vedem cum cade, cum se prabuseste totul. Ce erori se intampla acum pe planeta. Si apropo de ratiune. IPS Antonie Plamadeala este autorul unei distincții de Pateric. Si anume ca noi românii nu avem ratiune. Avem minte. Si un reporter l-a intrebat. – Care-i atunci diferenta intre ratiune si minte ? – Pai mintea este cand ratiunea trece prin inima! Asta da filtru! Sau o alta cugetare crestina, demna si ea de Pateric…”Ce-i omul in fata Infinitului ? O picatura intr-un ocean. Dar ce-i omul de spirit in fata Infinitului ? Este un ocean intr-o lacrima !

Azi in lume vedem suferinta omului, nedreptatea. Vedem mai putina dragoste, iubire, umanitate, fraternitate. Solutia este legatura aceasta inima de la inima. Puntea de inima si privirea catre Hristos ! Va mai spun aici o cugetare simpla si frumoasa a taranului roman. Cică intr-un sat amarat, un moșneag statea in fata casei. Si un trecător l-a întrebat. – Ce faci bre ? – Ce sa fac, raspunse mosul, astept pensia si moartea. Dar vreau sa vina pensia mai intai ! – Dar de ce, intreba din nou strainul. – Pai cu banii de pensie, vreau sa închiriez un camion si sa-l umplu de bolovani. – Dar de ce? intreba si mai curios trecatorul. – Pai am doi copii, raspunse mosneagul. Iar cand eu voi muri, sigur se vor bate pentru pamânt. Si ca sa nu se mai duca sa ia bolovani de pe marginea raului, ci sa-i aiba aici in fata casei.

Într-adevar, azi frate cu frate se sfâșie. Pentru pământ, pentru resurse, pentru bogații. Si împreuna civilizația cu lumea toata. Si pentru ce? Saraca slavă deșartă!

Cristian Ardeleanu