Volumul de poezii ”Umbre și lumini” semnat de poeta Livia Anton este un evantai al trăirilor în mijlocul naturii, precum picturile lui Grgorescu, cu un vitalism esențial și o dezlegare a ochiului interior. Există în aceste poeme o armonie originală, mai ales prin fatul că eul vibrează polifonic în mijlocul naturii:
”MELANCOLIE
Timpul aşterne peste toate uitarea,
Somnul pluteşte în noapte uşor,
Sclipesc trandafirii sub lună
Şi noaptea,
Greierii cântă încet, pe strune de viori.
Şi-n nestingherul somn,
Luminişul copacii-i trezeşte în zori.
E-atâta linişte şi singurătate,
Oamenii, timpul,lumea
Sunt nespus de departe.”
Orficismul poeziilor, îmi aduce aminte de civilizația elină dezvoltată pe baza naturii, unde descoperim o mitologie animistă, hilozoistă și jucăușede esență naturală:” Dacă fericirea ar fi curcubeul,
Din culorile lui
Aş picura galben ca grâul,
Românie, ridică-te pururi!
Ȋnalţă-te ca o floare,
Regină între flori,
Culorile din petale
Să ne vindece de boli.” (Șotron cu fantezia)
Un astfel de orfism, vehiculat în limitele estetici versului liber, nu putea să facă abstracție de elementele care au notorietate: poeta vede, uneori, existența ca suferință cu imagini metempsihozei:” Ȋn aceste vremuri grele, tulburătoare,
Ȋn dealuri ce ,,buciumul sună cu jale”,
Ce ,,oile-l pasc, stelele scapără-n cale”.
Şi cine-l poate uita pe Păunescu, sau pe Eminescu, oare?
Noi, nu suntem singuri; ei, nu ne-au părăsit niciodată,
Ȋn inima suferinţei, Dumnezeu este cu noi,
Eternitatea-i românească;
,,Tatăl nostru”-i rostit de Gheorghe Zamfir, la nai;
Noi, trebuie să fim solidari!
Ȋn iubire de neam, de valori şi de ţară,
Avem genii mari, cât patria cuprinde,
Ei sunt creaţie, cultură, spiritualitate,
Izvorul nesecat de demnitate,
De-a lungul vremurilor, în lupte, neuitate,
Şi-n iubirea de ţară, pentru libertate!” (Eternitate)
Cartea este, prin poeziile pe care le conține, o civilizație pedagogică, de esența ritmului interior, având drept ultimă consecință înțelepciunea. Acest cod sapiențial, configurat ca un pastel când e vorba de natură,devine substanța unei culturi.
Al.Florin Țene
