Aducem mulțumiri Domnului Gavril Țărmure (Manager Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” Bistrița) și Domnului Ioan Cristescu (Director General al Muzeului Național al Literaturii Române) pentru susținerea permanentă a Scriitorului Ion Mureșan și a operei sale.
Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders
Partener: Radio România Cluj
Foto coperta I: Cato Lein
Într-o societate bolnavă, poeții sunt anticorpii sociali care neutralizează răul. – Ion Mureșan.
Poetul construieşte impecabile, negre scenarii introspective, pe care le regizează în pozitiv, le răsuceşte şi le dichiseşte pentru a putea fi transpuse în spectacole publice, larg acceptabile. Ion Mureşan scrie unul şi acelaşi poem al devorării atroce de către propriile performanțe – poemul omului dintre milenii. – Irina Petraș
În ipostaza, dominantă aici, de „povestitor de vise”, își conduce micile narațiuni cu o dexteritate regizorală ce pune în valoare deopotrivă încrederea în capacitățile de „transfigurare”, pe portative diverse, a datelor venite dinspre realitatea imediată, cu necesara doză de relativizare firească la un poet care e, în egală măsură, un foarte original actor, regizor și „privitor ca la teatru” și care se joacă destins, dar și cu o gravitate discretă, cu convențiile limbajului și imaginarului liric. Este modul său, accentuat personal, de a-și introduce cititorii în universurile poeziei. – Ion Pop
În locul comunicatelor programatice, el a preferat vechea metodă a „artelor poetice”, de care sînt pline toate volumele lui, toate suferind de o frenetică angoasă programatică și terorizate de obsesia de a identifica și descrie himera poeziei. Această combatanță implicită – care era și a celorlalți poeți echinoxiști din serie – a putut crea impresia că Mureșan are har, dar n-are program, are talent, dar n-are conștiință. (În fapt, Mureșan e unul dintre puținii poeți cu o poetică asumată radical și articulată coerent.) – Al. Cistelecan
De fapt, puterea Poeziei de a pune în legătură realități îndepărtate face vizibile niște linii de forță care organizează chiar Universul. Eu îmi amintesc experiența de la ora de fizică din clasele mici, când pilitura de fier, presărată pe o foaie de hârtie sub care se punea un magnet, se așeza de-a lungul liniilor de forță ale magnetului, desenându-le, făcându-le vizibile. La fel și Poezia. Așternută pe o foaie de hârtie, ea face vizibile liniile ascunse ale structurii Logosului, liniile care structurează Spiritul, scheletul Universului. Antoine Becquerel scria pe la începutul veacului trecut că dacă miști un deget pe Pământ, ceva se mișcă pe Sirius. A avut chimistul viziunea armoniei universale. Eu, ca poet, îndrăznesc să mai fac un pas și zic: dacă miști ceva în cuvântul Pământ, ceva se mișcă în cuvântul Sirius. Căci așa cum toate părțile universului sunt legate unele de altele, la fel toate cuvintele sunt legate unele de altele. Astfel de forțe nu le poate face vizibile decât Poezia. Poezia doar poate face vizibil invizibilul din Invizibil și invizibilul din vizibil. De aceea afirm aci o altă definiție a Poeziei: Poezia e dovada incontestabilă a existenței lui Dumnezeu. – Ion Mureșan
Minunata plutire
Începe ca o foarte bruscă surzenie,
Începe ca o foarte bruscă trezire,
Peste gramatică trece o vedenie
Și încâlcește părțile de vorbire.
Stai pe o terasă. Singurul ești
Care vede o înaltă și pustie clădire
Coborând din ceruri. Abia mai vorbești,
Abia mai descrii minunata-i plutire.
Bărbați și femei urcă în poduri
De unde te privesc prin lucarne:
Cuvintele tale sunt vinete noduri,
Gura, un negru clopot de carne.
Clădirea pustie coboară în piață.
Cerul se face alb ca de spumă.
Deasupra porții ei atârnă o paiață
Făcută din cârpe și gumă.
Te îndrepți înspre ea.
Tai ștreangul.
Iei paiața în spate.
Din ceruri se lasă o ninsoare târzie.
Ani întregi, zile nenumărate,
Pe străzi tot mai înguste, mai întortocheate,
Treci mut, iar paiața pe umăr începe a vorbi
Și învie.
Referințe biobibliografice ale autorului
Ion Mureșan este poet, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 9 ianuarie 1955, în Vultureni, județul Cluj. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1981). În timpul studenției, face parte din redacțiile revistelor Echinox și Napoca Universitară. Între 1981 și 1988, a predat în satul Strâmbu, județul Cluj, iar în 1988 a devenit redactor al revistei Tribuna. După Revoluția din 1989 a lucrat ca redactor, apoi ca șef al departamentului de cultură la o serie de reviste şi ziare regionale (NU, Evenimentul Zilei, Ziarul de Cluj), director editorial și redactor-șef al Transilvania Jurnal. Din anul 2006 a fost redactor-șef al revistei de cultură VERSO, editată de Universitatea Babeş-Bolyai, redactor al revistei Poesis Internațional și conducător al Cenaclului UBB. A fost membru al Cenaclului Saeculum.
A publicat:
Poezie: Cartea de iarnă (Editura Cartea Românească, 1981; Editura Charmides, 2013); Poemul care nu poate fi înțeles (Editura Arhipelag, 1993; Editura Charmides, 2016); Băutorii de absint (împreună cu Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Ioan Es. Pop și Liviu Ioan Stoiciu) (Editura Paralela 45, 2007); cartea Alcool (Editura Charmides, 2010); Pahar/Glass/Au fond du verre/Im Glas/Bicchiere/Pohár – cu 10 desene de Ioan Marchiș, traducere de Danilo De Salazar, Szántai János, Virgil Stanciu, Dumitru Țepeneag și Ernest Wichner (Fundația Culturală „Archeus” & Scriptorium, 2007; Editura Școala Ardeleană, 2015); Introducere în poezie – cu 8 gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu (Editura Charmides, 2023).
Antologii din poeziile sale: Poezii (Editura Paralela 45, 2014); Iluminarea marilor construcții (realizată de Teodor Dună, Editura Tracus Arte, 2016); Izgonirea din poezie (Editura Știința, 2020).
Cărți traduse: Le mouvement sans cœur de l’image (Éditions Belin, 2000), traducere în limba franceză de Dumitru Țepeneag și Olivier Apert; Zugang verboten / Acces interzis (Büroarcrasch, 2008), traducere în limba germană de Ernest Wichter; The Book of Winter and Other Poems (University of Plymouth, 2011), traducere în limba engleză de Adam J. Sorkin și Lidia Vianu; Versek nehéz időkre (Palamart Kiadó, 2023), traducere în limba maghiară de Zalán Tibor și Farkas Jenő.
Eseuri: Cartea pierdută. O poetică a urmei (Editura Aletheia, 1998; Editura Tracus Arte, 2019); Oglinda aburită, eseuri conversaționale (Editura Charmides, 2013); Indulgențe, publicistică (Editura Charmides, 2021).
A publicat, împreună cu Ana Mureșan, Carnavalul din poiană. Teatru pentru școlari (Editura Aletheia, 2004; Editura Școala Ardeleană, 2024), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj la secțiunea Carte pentru copii și tineret (2004).
În anul 2008, revista Vatra îi dedică poetului un număr întreg sub genericul Poetul for ever: Ion Mureșan. Ulterior, apare la Editura Ardealul, în același an, volumul cu același titlu, carte gândită și alcătuită de Iulian Boldea.
Prezent în numeroase antologii apărute în România și în străinătate. Selecții din poemele sale au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă, cehă și maghiară.
Distins cu Premiul Academiei Române, Premiile Naționale „Mihai Eminescu”, „Lucian Blaga”, „Tudor Arghezi”, de patru ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, de trei ori cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Radio România Cultural, Premiile „Cartea de poezie a anului 2010” și „Cartea de poezie a anului 2023”, Premiul de Excelență Opera Magna pentru Poezie, Premiul Observator Cultural, Premiul „Scriitorul lunii iunie 2023” în cadrul Galei Scriitorul Anului organizată de USR, Premiul pentru literatură al orașului Bistrița, Premiul pentru poezie la Zilele Revistei Nord Literar (2017), Premiul Revistei Poesis (2021), Premiul Festivalului Internațional „Primăvara poeziei” (Zalău, 2024).
A fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Cavaler (2014).
Este Cetățean de Onoare al municipiilor Cluj-Napoca și Botoșani, al județului Cluj și al comunei Vultureni.
În 2013, apare albumul Alcool după poeme de Ion Mureșan (muzica și adaptarea textelor de Ada Milea; cu Bobo Burlăcianu, Cristi Rigman și Ada Milea; sunet de Victor Panfilov).
Mihai Măniuțiu a regizat, în 2006, spectacolul Banchetul sau Calea spre Momfa, pe baza unor texte de Ioan Es. Pop, Ion Mureșan și Lucian Vasilescu. De asemenea, în 2016, a pus în scenă Alcool, pe versurile lui Ion Mureșan și muzica Adei Milea.
Referințe biografice ale ilustratoarei
Alexandra Mureșan (n. 1985) este artist vizual și lector la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Lucrează cu sticla de mai bine de 14 ani, acumulând experiență în acest domeniu pe parcursul studiilor de licență, master și doctorat din cadrul aceleiași universități. În 2013 primește Premiul Jutta-Cuny-Franz Memorial pentru tineri sticlari, în Düsseldorf, Germania. Creațiile sale au fost și sunt vizibile în diverse expoziții, atât în țară, cât și peste hotare. Studiile în domeniul filosofiei, anterioare incursiunii în arta sticlei, finalizate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, au avut de asemenea un impact puternic asupra dezvoltării gândirii ei creative.
