Dragă Grid,
Înțeleg foarte bine ce spui, dar dialectica la care te referi este într-adevăr o depășire esențială. Kant, cu idealismul său transcendent, limitează cunoașterea umană la o structură a priori a minții. Hegel, pe de altă parte, merge mai departe, introducând contradicția ca motor al evoluției, dar rămâne prins într-un cadru abstract. Marx și Engels, preluând această dialectică hegeliană, o aplică concret la realitatea materială și socială. Astfel, Marx depășește Hegelul, ancorând dialectica în lupta de clasă și în istoria reală.
Nu pot să o explic mai simplu.
Timpul paleolitic: păstrarea comunității ființei pentru a păstra autonomia printr-o luptă anti-politică limitată și pentru a evita intrarea în teritoriile posesiunii.
Timpul feudal-monastic: diviziunea ființei comune în sfere separate (militară, religioasă, țărană). Războiul este limbajul politic al evaluărilor terenurilor din timpul spațiului.
Timpul burgheziei capitaliste: distrugerea feudalilor prin dinamica împrumutului burghez către statul regal pentru a pătrunde în economia politică a valorificării comerciale a timpului în cadrul modernității posesiunii.
Timpul modern al clasei capitaliste anonime și impersonale: care vede dispariția burgheziei într-o dictatură a limbajului gol și a anti-calității absolute, cu războaie moderne definitive și fără restricții din economia politică a unei hecatombe totale.
Timpul crizei terminale: Apariția proletariatului mondial care reprezintă apariția adevărului în om, trăind ființa comună prin depășirea celor două părți aliene și contradictorii ale aceleași captivități comerciale: războiul și pacea.
Dacă capitalismul ar putea crește nelimitat forțele sale de producție și puterea sa, ar fi invincibil. Cu toate acestea, se dovedește vulnerabil:
Saturarea piețelor.
Rata dobânzii negative.
Crize administrative ale comerțului mondial.
Iluzii ideologice (sanitare sau climatice).
Tensiuni geopolitice (războaie comerciale).
Înțeleg foarte bine ce spui, dar dialectica la care te referi este într-adevăr o depășire esențială. Kant, cu idealismul său transcendent, limitează cunoașterea umană la o structură a priori a minții. Hegel, pe de altă parte, merge mai departe, introducând contradicția ca motor al evoluției, dar rămâne prins într-un cadru abstract. Marx și Engels, preluând această dialectică hegeliană, o aplică concret la realitatea materială și socială. Astfel, Marx depășește Hegelul, ancorând dialectica în lupta de clasă și în istoria reală.
Nu pot să o explic mai simplu.
Timpul paleolitic: păstrarea comunității ființei pentru a păstra autonomia printr-o luptă anti-politică limitată și pentru a evita intrarea în teritoriile posesiunii.
Timpul feudal-monastic: diviziunea ființei comune în sfere separate (militară, religioasă, țărană). Războiul este limbajul politic al evaluărilor terenurilor din timpul spațiului.
Timpul burgheziei capitaliste: distrugerea feudalilor prin dinamica împrumutului burghez către statul regal pentru a pătrunde în economia politică a valorificării comerciale a timpului în cadrul modernității posesiunii.
Timpul modern al clasei capitaliste anonime și impersonale: care vede dispariția burgheziei într-o dictatură a limbajului gol și a anti-calității absolute, cu războaie moderne definitive și fără restricții din economia politică a unei hecatombe totale.
Timpul crizei terminale: Apariția proletariatului mondial care reprezintă apariția adevărului în om, trăind ființa comună prin depășirea celor două părți aliene și contradictorii ale aceleași captivități comerciale: războiul și pacea.
Dacă capitalismul ar putea crește nelimitat forțele sale de producție și puterea sa, ar fi invincibil. Cu toate acestea, se dovedește vulnerabil:
Saturarea piețelor.
Rata dobânzii negative.
Crize administrative ale comerțului mondial.
Iluzii ideologice (sanitare sau climatice).
Tensiuni geopolitice (războaie comerciale).
Îți mulțumesc încă o dată pentru înțelepciunea ta și pentru că ai împărtășit textul meu cu Napocanews. Voi explora lucrările de la Galeria Kulterra, așa cum mi-ai sugerat.
Cu prietenie,
Q.H
Cu prietenie,
Q.H
*
Dragul meu,
E corect ce scrii. Asta e istoria.
In general, ganditorii francezi gandesc asa.
Dar tipul acesta de gandire este pur constatativ.
Se constata cum a fost si cum este istoria si gata. Era mai bine cand era mai rau?
Dar care e cauza? Raspunsul meu: Prima geneza. Civilizatia iudeo-crestina.
Si care este solutia? Raspunsul meu: O noua geneza, un viitor nou, care face din utopie realitate, asa cum am vazut in Norvegia. Mai exista si un oras in India, Auroville, in care locuitorii lui au ajuns sa traiasca fara bani, fara politica si fara religie! Am scris despre el, despre acest viitor nou in cartea DICTIONAR UTOPIC DE ARTA NECONVENTIONALA, l-am dat si la Kulterra, este esential pentru tine. De aici vei incepe sa faci o noua arta, o arta pentru Civitas Innocentiae.
Cu bine,
G.M.