Născut în 1881 în satul Țuțcani, județul Vaslui, sub numele de Gheorghe Leu, a urmat studii teologice la seminariile din Roman, Iași și București. După diverse dificultăți financiare și profesionale, a devenit preot, căsătorindu-se și având doi copii.
A activat ca preot și învățător, fiind mobilizat în timpul Primului Război Mondial și decorat pentru curajul său. A absolvit Facultatea de Teologie în 1910 și a fost preot spiritual și profesor la Seminarul Central din București până în 1916.
Noi misiuni
După unirea Basarabiei cu Regatul României, Episcopul Grigorie Leu a fost trimis în provincie ca împuternicit guvernamental, contribuind la consolidarea noii structuri statale prin munca misionară și educațională.
În 1918, i-a fost dată misiunea reînființării Seminarului Teologic din Ismail, pe care l-a condus până în 1924.
În 1924, a fost ales Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, hirotonit episcop, devenind ulterior și egumen al Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași.
În 1936 a fost ales episcop al Argeșului, dar conflictele cu Regele Carol al II-lea l-au determinat să accepte scaunul episcopal al Hușilor în 1940, unde a fost înscăunat ca al 40-lea episcop al eparhiei.
Opozant al regimului comunist
Episcopul Grigorie Leu a fost un puternic opozant al regimului comunist, exprimându-și atitudinile anticomuniste prin exemple din țările unde sistemul comunist a fost impus și prin argumente teologice și naționale.
Din această cauză a fost acuzat în 1947 de susținerea regimului antonescian și de poziții monarhiste. În 1949, după desființarea Episcopiei Hușilor prin decretul guvernamental, Grigorie Leu a fost pensionat și a primit permisiunea de a rămâne într-o mănăstire.
O moarte premeditată
În februarie 1949, episcopul Grigorie Leu a fost chemat la București de Patriarhul Iustinian și de Guvern pentru a discuta probleme legate de subordonarea Bisericii, pensionarea prematură a preoților și ingerințele statului în viața bisericească.
A protestat împotriva regimului comunist și a altor măsuri, inclusiv desființarea Episcopiei Hușilor și plecarea fiului său din țară.
După întâlnirea cu Petru Groza, episcopul a simțit că a fost otrăvit și, pe drum spre Huși, a început să se simtă rău. A murit la scurt timp, fiind îngrijit de cumnata sa, medic. Înainte de moarte, a lăsat un testament, cerând o înmormântare lipsită de fast.
Probe ale crimei
După moartea episcopului Grigorie Leu, cumnata sa, doctorița Valentina Leu, a suspectat otrăvirea și a trimis o probă de spută pentru analiză, dar autoritățile nu au permis cercetarea acesteia.
Familia episcopului a depus o plângere la Procuratura Huși, cerând o anchetă, dar răspunsul autorităților a fost evitat, iar cei care au semnat cererea au fost arestați și condamnați.
Moartea episcopului a fost considerată un asasinat politic, iar dispariția sa a fost condamnată internațional.
În 2018, a fost demarată o acțiune de deshumare a rămășițelor episcopului Grigorie Leu pentru a se efectua o expertiză toxicologică. Raportul a concluzionat că moartea acestuia a fost cauzată de intoxicația cu o substanță pe bază de cupru, ingerată.
În 2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat otrăvirea episcopului de către regimul comunist, stabilind că substanțele toxice au acționat ca un otrăvitor, ducând la moartea sa la scurt timp după întâlnirea cu Petru Groza, președintele Consiliului de Miniștri.
În urma analizei documentelor, s-a confirmat opoziția constantă a episcopului față de regim. Din cauza decesului suspectului și a trecerii timpului, cazul a fost clasat, fără a putea fi identificați alți participanți.
Carte cu documente despre Grigorie Leu
Istoricii Adrian Nicolae Petcu și Pr. Nicolae Cătălin Luchian sunt autorii cărții Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente (1924-1949, un volum care scoate în evidență detalii din viața martirului, cu dovezi documentare.
NapocaNews, Sursă foto: Ziarul Lumina
