Distribuie articolul

„N-o să mă predau niciodată călăilor comunişti. Cu ultimul plumb o să-mi iau viaţa”
13.04.1901 – 05.02.1956

Gheorghe Pașca – Mai bine lunetist decât comunist.

”Prestigiul lui Pașca, care cununase în jur de 100 de familii în Săliștea de Sus, era consolidat de talentul său de a mânui armele. Nu-i tremura mâna niciodată și i se dusese faima că poate nimeri orice țintă, de la mare distanță.

Mai târziu, Paşca a ajuns paznic de vânătoare pe domeniile regale din munții Călimani. Prin anii ’30, Pașca a supravegheat o partidă de vânătoare organizată pentru familia regală și invitații ei. Se spune că ar fi salvat viața unuia dintre participanții de viță nobilă, trăgând un glonț în fruntea ursoaicei care tăbărâse asupra acestuia să-l sfâșie. Răsplata pentru curajul şi prezenţa sa de spirit a venit sub forma unei arme de vânătoare moderne, al cărei pat purta o gravură de argint. Această întâmplare avea să marcheze viața moroşanului. Nu s-a mai dezlipit niciodată de pușca despre care spunea că îl ridică la rang de rege.

Nu a renunţat la arma sa nici când, după ’46, comuniștii i-au cerut, în repetate rânduri, s-o predea. Când n-a mai fost chip să se împotrivească şi să rămână liber, Gheorghe Pașca a luat calea munților.

După o îndelungată documentare, se află că soția lui Paşca, Anisia, a trimis-o pe Ioana Vlad, în iarna lui 1950, să-i ducă alimente fugarului şi că a fost alegerea acesteia să rămână cu ibovnicul ei.

Doi ani mai târziu, Ioana năștea o fetiță în buncărul lui Paşca de pe muntele Comarnice și apoi rămânea din nou însărcinată: pe George avea să-l nască în penitenciarul din Satu Mare.

Gheorghe Pașca a trăit zece ani în munţi până în 1956 când l-au vândut şi n-a mai avut scăpare.”

Sursa: Suzana și Daciana Vlad
Mulțumim Suzanei și Dacianei Vlad pentru superba baladă lansată în 2022: