IPS Teodosie, în cadrul unei predici rostite după Sfânta Liturghie din noaptea de 4 spre 5 februarie, după canonizarea celor 16 noi Sfinți Români a vorbit și despre importanța extraordinară a acestor canonizări, informează ABC Ortodox și pagina ÎPS Teodosie în Lumina Ortodoxiei pe Pământ Apostolic, care oferă și extrasul video al acestei evocări duhovnicești, transmite ActiveNews.ro.
Astfel, ierarhul a evidențiat nădejdea că „și Cuvioșii Părinții noștri din Dobrogea, Părintele Elefterie și Părintele Arsenie Papacioc, dar și Părintele Justin Pârvu, din Moldova”, vor ajunge cât de curând în Calendarul Bisericii noastre Ortodoxe Române.
„A fost și noaptea aceasta ca o noapte de Înviere… Să fim împreună cu Apostolii, Proorocii, cu Mucenicii, cu Drepții și Mărturisitorii, pentru că iată s-au canonizat 16 Sfinți Mucenici noi care se vor ruga pentru noi! Noi să-i avem în evlavia noastră și nădăjduim că și Cuvioșii Părinții noștri din Dobrogea, Părintele Elefterie și Părintele Arsenie Papacioc și Părintele Justin Pârvu, din Moldova, vor ajunge și ei alături de acești sfinți, aleșii Lui Dumnezeu în Ceruri, ca să se roage pentru noi! Și să fim și noi împreună cu aceștia, părtași la Sfințenie, la locuința cea Cerească! Amin!”, a afirmat IPS Teodosie.
„Să vă bucurați că Dumnezeu pune în vistieria sa, această jertfă a dumneavoastră și va cântări mult înaintea Lui Dumnezeu! Să ne ajute Dumnezeu pe toți!” – a mai spus IPS Teodosie în predica sa din miez de noapte, din Catedrala Arhiepiscopala din Constanța. VIDEO:
Părintele Justin Pârvu, după cum se știe, a fost principalul susținător al canonizarii martirilor din temnițele comuniste, camarazii săi, cărora le-a și închinat Sfânta Mănăstire de la Petru Vodă a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Iată un fragment din gândurile celui supranumit Duhovnicul Neamului despre Sfinții închisorilor:
„Acești sfinți ai închisorilor, de la Aiud, Pitești, Gherla, din toate pușcăriile noastre, formează cea mai măreață și frumoasă coroană pentru împodobirea țării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluția grăitoare, numai nu strigă de acolo.
Izvorârea sfântului mir din osemintele lor, așa după cum se cunosc minunile acestea, e așa de grăitoare încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta și eroismul vieții lor.
Acesta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceștia sunt ultimii dintre sfinții români, care izvorăsc mireasmă și vindecări în toate colțurile lumii – mesajul este să le urmăm viața, curajul mărturisii. Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru. Ei vin să ne arate calea.
Mai am o neliniște: să îi văd pe acești martiri canonizați.
Sfintele lor moaște izvorăsc pretutindeni mireasmă și vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până și în Țara Sfântă, la Sfântul Munte Athos și în multe locuri ale pământului, de unde mă sună părinți și maici că sfinții izvorăsc mir și mireasmă nemaiîntâlnită.
Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile noastre la închinare moaștele acestor sfinți mucenici, că au ajuns să fie slăviți peste hotare mai degrabă decât în țara lor.
Țara noastră este țară sfântă, țara Maicii Domnului așa cum este și pentru celelalte țări ortodoxe, dar îndeosebi pentru noi în aceste vremuri, pentru că aici s-au născut, au crescut mulțime de tineri și de oameni care stau mărturie adevărului împotriva fiarei roșii de la Răsărit: Aiud, Gherla, Pitești, unde se pot vedea osemintele lor binecuvântate, harul Duhului Sfânt și o mărturie a dreptății noastre în lumea ortodoxă.
În închisoare sufereai o strivire, o descompunere și sufletească și trupească pentru că cei mai mulți din cei arestați cu condamnările mici, au murit, săracii. S-au dus degrabă. Pe când celălalt mereu trăia viața, trăia cu orice preț ca să fie afară. Singurătatea era arma de descompunere cea mai grea.
Însă, în această singurătate, a început Duhul lui Dumnezeu să lucreze în ființa umană. A început să coboare mai adânc în sufletul lui și să înceapă rugăciunea, care a fost salvarea tuturor. Era ca la mănăstire citirea Psaltirii din oră în oră. În colțul celulei începea acatistul, paraclisul din memorie, fără cărți.
Dar și secolul acesta al XX-lea, care a rodit acești tineri ce au luat drumul crucii și s-au jertfit, și-au măcinat tinerețile lor în celulele pușcăriilor, dovedește că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească și totodată este și un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoințelor și martirajului lor.
Și dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferințele lor, măcar să aducem la lumină sfințenia lor și să ne închinăm lor ca unor sfinți, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulți sfinți, oficial și neoficial, cu atât și mila lui Dumnezeu va fi peste noi și vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinții și martirii noștri.” – Preluat din cartea: „Din învățaturile si minunile Părintelui Justin”.
