Istoricul Marius Oprea lansează o acuzație gravă: influența lui Călin Georgescu și a rețelelor de informații din trecut asupra structurilor militare și de securitate ale României ar fi atât de profundă încât ar transforma țara într-un aliat tăcut al Rusiei. „Dosarul Georgescu nu va avea nicio finalitate, atâta vreme cât e instrumentat de procurorul Iacob, nefericitul căutător al Elodiei”, scrie Oprea, sugerând că ancheta este doar o perdea de fum care acoperă o realitate mult mai periculoasă.
Potrivit istoricului, problema nu este doar de competență juridică, ci și de jurisdicție: „Atâta vreme cât Georgescu nu e anchetat de Parchetul Militar, pentru mine acesta e un semn că el continuă să fie câștigătorul în ‘bătălia pentru România’”.
Oprea face o incursiune în trecut, explicând că în 1994 a avut loc o schimbare majoră în rețeaua de informații militare din România. „‘Corbii’ au devenit ‘Corbii tineri’ și au primit un nou comandant”, notează istoricul, descriind o tranziție care a permis infiltrarea treptată a structurilor de forță ale statului. Acest comandant, potrivit lui Oprea, a fost un general ajuns ulterior șef al Direcției Generale de Informații a Armatei și apoi trecut în rezervă după victoria lui Emil Constantinescu.
Același general, afirmă istoricul, a fost „reactivat la ordin de la Moscova” de către Ion Iliescu și numit șef al Direcției de Înzestrare a Armatei. Sub conducerea sa, România ar fi livrat arme către ambele tabere ale războiului civil din Congo. Mai discret, însă, rețeaua „Corbii tineri” s-a extins în structurile de informații militare și în alte zone de interes strategic.
Un exemplu concret al influenței exercitate de această rețea este cazul lui Constantin Bogdan Vacusta, fost angajat al Ministerului Apărării Naționale între 2002 și 2015, specialist în criptomonede. „La șapte ani după ce a plecat din structurile active, a fondat alături de Călin Georgescu Asociația ‘Pământ Strămoșesc’”, notează Oprea.
O analiză semnată de Vacusta în 2022 arată că anul respectiv „a marcat o creștere semnificativă a utilizării activelor virtuale pentru activități ilicite, cum ar fi evaziunea sancțiunilor. Majoritatea entităților care desfășoară aceste activități sunt legate de Rusia, Coreea de Nord și Iran”. Cu alte cuvinte, Oprea sugerează că un fost specialist al armatei române, devenit asociat al lui Georgescu, ar avea o înțelegere profundă a mecanismelor prin care Rusia își finanțează operațiunile subversive.
Istoricul critică lipsa de reacție a serviciilor de informații și sugerează că acestea sunt „probabil parțial pro-georgiste”. În opinia sa, „serviciile tac, lipsite de cap, sau și de voința de a mai face ceva în acest sens”, iar presa nu face decât să „zgârie deasupra aparențelor”. Singura instituție care ar putea interveni, Parchetul Militar, nu o face.
Oprea își încheie analiza cu un avertisment sumbru: „Câtă vreme militarii români, activi în structurile de forță, stau deoparte, înseamnă că ei au semnat Parteneriatul de Pace. Cu Rusia. Cu Georgescu”.
Într-o notă personală, istoricul mărturisește că a încercat să tragă un semnal de alarmă pe lângă fostul director SRI, Eduard Hellvig. Rezultatul? Nu doar că nu a primit răspuns, ci a devenit ținta atacurilor unor oameni din zona serviciilor de informații. „Ba, din ordinul lui Iohannis, la rândul lui sfătuit ‘de bine’, mi-am pierdut și umilul serviciu, la IICCMER”, spune Oprea, sugerând că a fost marginalizat pentru dezvăluirile sale.
Concluzia sa este una amară: „Acum, constat și trecerea ambelor Securități, via ‘Corbii tineri’, a antioccidentalismului și ‘creștinismului dacic’, de partea lui Putin”. În acest context, istoricul ia în serios avertismentul lui Georgescu potrivit căruia judecătorii Curții Constituționale „vor fi judecați ca trădători”.
Pentru Marius Oprea, realitatea politică a României de astăzi amintește periculos de 23 august 1944. După opt decenii, spune el, „23 august s-a întors”.
NapocaNews
