Poetul Grigore Vieru a fost comemorat vineri la Cahul cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea sa. Slujba de Parastas a fost oficiată la Paraclisul „Învierea Domnului” din Centrul Eparhial, în prezența Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud.
Evenimentul a continuat în fața bustului poetului din Parcul Central „Grigore Vieru”, unde au rostit alocuțiuni: Gabriel Nicola, Consulul General al României la Cahul, Nicolae Dandis, primarul municipiului Cahul și Tatiana Seredenco, vicepreședintele Consiliului Raional Cahul.
Comemorarea a continuat cu momente artistice susținute de elevi. Preasfințitul Părinte Veniamin l-a descris pe Grigore Vieru ca un apărător al limbii române și un sprijinitor al Bisericii, subliniind legătura sa profundă cu ortodoxia și impactul pe care poetul l-a avut asupra renașterii naționale.
Grigore Vieru nu a scris doar poezie, ci a țesut din cuvinte o punte între trecut și viitor, între suferință și speranță. În vremuri grele, el a rostit adevărul despre identitatea noastră, mărturisind că „Limba română este patria mea”. Prin această mărturisire, devenind un stâlp al redeșteptării naționale.
„Credința i-a fost lumină, iar Dumnezeu – izvor de inspirație. A susținut Mitropolia Basarabiei, înțelegând că renașterea unui neam începe cu întoarcerea la rădăcini. În versurile sale, smerenia și dragostea de Dumnezeu se împletesc cu dorul de mamă și de patrie”, au transmis membrii Biroului de presă al Episcopiei Basarabiei de Sud.
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român basarabean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii Scânteia Leninistă, actualmente Noi.
La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista Nistru, actualmente Basarabia, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 19601963 este redactor la editura Cartea Moldovenească.
A fost un oaspete des al Căsuţei Poeziei din Satul Cociulia, r. Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preşcolari Albinuţa.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul 20: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa. Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală
Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plămânilor şi contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire. Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău -Hînceşti-Cimişlia- Basarabeasca. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare Joc din Chişinău, aflat într-o stare mai uşoară.
A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgenţă din Chişinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la date de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce
NapocaNews
