Poezia Zilei: Singura amintire uscată a apelor

1
Se conturează un nou potop
şi Noe nu-i de găsit
S-a întrebat de el şi pe la
obiectivele cu specific marinăresc
însă nimic.
„Cum aşa, se răsti regele către amirali!
Singura amintire uscată a apelor
aşezată pe ţinuta istoriei drept galon
nu figurează în rândul marinarilor?
Dacă Noe s-ar crede unul dintre voi
ar fi vai de lume!”

2

Noe străbătând oceanul,
de această dată ca turist
şi scriindu-şi memoriile,
se văzu oprit în larg,
nu de valuri, ci de intensitatea muzei.
„Incredibil, tresări regele!
Noe călătoreşte pe ape fără statut oficial!
Văd doar perspectiva să-l convingem
să-şi schimbe atitudinea!
Destinul îl presează să-şi scrie nepreţuitele-i memorii!
Noe va accepta să ne călăuzească
spre un liman salvator
dacă-i vom aranja să facă schimb de experienţă
cu Jules Verne, Daniel Defoe, Radu Tudoran…!”