Poezii de Mihaela Argento Neumaster

Mihaela Agulescu, originară din Craiova, a urmărit mersul în ascensiune al simțurilor umane, cântând sentimentele eterne ale dragostei și iubirii. Uneltele lirice ale tinerei poete sunt șlefuite de timpuriu. Ea, încurajată fiind, continuă să le modeleze, cititorii putându-și pune de pe acum mari speranțe în harul acestei tinere.

Ion D. Pîrvănescu

Drobeta- Turnu-Severin,

CÂND, DE FAPT

Ne îndopăm cu algocalmin

Când de fapt sufletul ne doare

Ţinem predici şi dăm din mâini

Când, de fapt lângă noi se moare

 

Mă gândesc cu dragoste la tine

Când de fapt o lume ne desparte

Îmi construiesc palate din ruine

Sau ca să uit, mă îngrop într-o carte

Alerg ca nebuna, derutată prin viaţă

Când de fapt mi-e dor de odihnă

A plouat azi noapte prin mine

Şi membrele – mi trosnesc de rugină

 

Mă rog către ceruri plângând

Deşi-n suflet mai am repetabil neghina

Sper să-mi fac ordine-n gând

Şi să las să mă inunde lumina

 

Nu-mi este frică de nimic

Dar de fapt ne temem de noi

Ne dorim din toate câte-un pic

Cât să scormonim prin noroi

 

Ne legăm gurile cu lanţuri

Cât e necesar să vorbim

Nu-I lăsăm liniştiţi nici pe alţii

Şi noi vrem liniştiţi să trăi.

Suntem buni şi răi laolaltă

Şi-aşa de când lumea a fost

Ne spălăm cu totii-ntr-o baltă

Doar ca la unii săpunu-i mai prost

EROARE

De sunt moartă şi atât de frumoasă

Nu face greşeala să mă iubeşti

Nu mă lua din sicriu să mă pui în casă

O să vezi cât ai să greşeşti

De ce te uimesc genele plecate?

Şi-ţi place paloarea din obraji?

O, lasă-mă acolo întinsă pe spate

Fiindcă mai târziu îţi va doar necaz!

Stinge lumânarea care-mi stinghereşte

Drumul, veşnicia şi-mpietrirea mea

Lasă-mă în pace si te du! Porneşte

Pe o altă cale, pe o altă stea