Încercăm de mai bine de un an de zile să facem rost de o sală de spectacol pentru a ne susține concertul anual de colinde tradiționale- eveniment cultural și educațional, care încearcă să aducă în scenă obiceiul arhaic de colindat, mărturisire de credință a strămoșilor noștri și obicei unic în lume introdus în patrimoniul UNESCO, dar nimeni nu ne ia în seamă. Refuzuri peste refuzuri și scuze nefondate pentru care nu ne dau permisiunea să închiriem, pentru câteva ore, contracost, o sală de spectacol cu o capacitate onorabilă de locuri.
În același timp, la Teatrul Național din București, loc în care se presupune că ar trebui promovate cultura și valorile “naționale”, au loc astfel de reprezentații jignitoare, adevărate blasfemii la adresa credinței neamului nostru, batjocuri aduse Mântuitorului Hristos. Oare aceste “acțiuni culturale”, “reprezentații artistice”, cum primesc aprobarea pentru a se desfășura de bunăvoie într-o sală NAȚIONALĂ de teatru?
Batjocura la adresa creștinilor a devenit un trend în ultimii ani, dar a luat amploare mai cu seamă acum, în plin Post al Învierii Domnului, cum era de așteptat. Și totuși, a trece cu vederea peste un act de pură profanare și defăimare a celor sfinte, a credinței unui întreg popor, și, în esență, a scenei răstignirii Măntuitorului, este dovadă a unei atitudini complet lipsite de respect din partea unui director de teatru, în acest caz, directorul Teatrului Național din București.
Dincolo de conducerea teatrului, care prin aprobarea acestui “proiect artistic”, a renunțat complet la orice formă de respect la adresa credinței ortodoxe (și nu numai), domnului regizor mi-ar plăcea să-i adresez o întrebare: Cum vă puteți permite să folosiți drept coloană sonoră a unei astfel de piese de teatru, o cântare psaltică interpretată de călugării din Muntele Athos în sfintele slujbe (Troparul Sfinților Părinți Athoniți), adaptată după bunul plac, într-un stil muzical lumesc, pe care actorii prezenți în scenă să pângărească în adevaratul sens al cuvântului valorile ortodoxe? Cât de departe mergem pentru “artă”, pentru un “proiect artistic” (precum afirmă domnul regizor), atât de lipsit de respect?
De fiecare dată creștinii trebuie să privească în tăcere și să îndure toate insultele aduse lor, exclusiv din prisma crezului pe care îl au și a orientării religioase în care se afirmă, și totuși, se pare că nimeni nu a observat faptul că din partea creștinilor nu a avut loc niciodată un asemenea act jignitor, mai ales pe plan cultural, la adresa celor din opoziție, a celor care îi disprețuiesc vizibil și o fac public ori de câte ori au ocazia. Toate sunt bune și frumoase atâta timp cât ei pot jigni creștinii la discreție, dar aceștia nu se pot apăra nicicum, iar dacă cumva se apără, o fac “din cauza faptului că sunt îndoctrinați de biserică și de cultul lor”.
Iertați-mi îndrăzneala!
Maria Rusu
