Ziua de 9 martie, reprezintă în credinta noastră ortodoxa, pomenirea Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia, precum si Ziua Comemorarii Detinutilor Politici Anticomunisti din perioada 1944-1989. Asadar Biserica Ortodoxa Romana, recunoaste jertfa, mărturisirea crestina si mucenicia acestor adevarati Sfinti ai Inchisorilor, in timp ce clasa politica vanduta de la noi, condamna prin mizeria numita ”legea Antonescu” nr.217 din 2015, pe acesti luptatori pentru credinta, libertate si demnitate!
In viata mea am avut si cunoscut multi învatatori…intelepti, talentati, buni oratori. Insa eu imi aduc aminte intotdeauna cu recunostiinta de Parintele Liviu Branzas sau simplu cum ii spuneam noi – Parintele Liviu ! El m-a invatat pe mine, pe Ionut Tene si pe toti cei care in anii ’90, am format la Cluj – ”Clubul Nationalist-Crestin”, ( unii dintre acestia devenind intre timp preoti cunoscuti in tara si in strainatate) ca cel mai important nu este sa stii ce e scris in cărțile pline de invatatura si traire crestina, ci sa pui in practica ce ai citit acolo…Parintele Liviu a mai reușit sa ne transmită duhul curat si neprihănit al credintei ortodoxe, curătit prin focul prigoanelor din lagarele si temnitele bolsevice. El nu a avut frica, slugarnicie sau resemnare pentru soarta grea. El nu judeca preotii sau pe altcineva din jurul lui. ”Dumnezeu este Judecatorul nostru”! spunea Parintele. El ne-a demonstrat prin exemplul vietii lui, ca lumea duhovniceasca nu este doar un ansamblu de reguli, ci mai ales comunicarea vie si directa cu Cerul.
Acel duh sau forta luminoasa, care iesea din Părintele Liviu, mi-a pătruns inima. Am înțeles atunci ca alaturi de noi exista o alta lume…paralela. Ca pe aceleasi ”strazi”, pe care merg tot timpul oameni grăbiți, dându-și coate la înghesuiala pentru a ocupa un loc cat mai caldut si confortabil in viata, merg si alti oameni. Acestia se multumesc cu acel putin pe care li-l ofera viata si nu fac compromisuri, ticăloșii sau tradari ca sa ajunga sefi, ca sa-si faca o cariera stralucita, nu-si freaca mainile multumiti atunci cand aud fosnetul bancnotelor mult dorite, nu se baga pe sub pielea mai-marilor si sunt straini de orice zavistie, barfa sau viclenie. Ei pășesc in viata discreti cu atentie si evlavie. Numarul acestor oameni este foarte mic. In toata viata mea am întâlnit doar câtiva. Dar ei exista ! Ei sunt in duhul si spiritul celor care conduc azi Romania din Ceruri…in duhul si spiritul Sfintilor Inchisorilor ! Acestia sunt păstrătorii vechilor învataturi si ai sfinteniei de la inceputuri. Cei din jurul lor, într-un mod foarte trivial, ii considera nebuni, slabi si patetici…se mandresc in fata lor si incearca sa-i umilească si sa-i înfrângă! Avem exemplul cum sunt bajocorite azi înalțe fete bisericești, mari duhovnici, oameni de cultura precum Dan Puric sau oameni politici precum Calin Georgescu! Avem exemplul cum sunt azi răstigniti din nou Sfintii Închisorilor! Însă cum poti umili o stea care straluceste pe Cer? Omul, ca un fir mic de nisip, poate incerca sa scuipe spre acea stea, sa o injure, amenintand-o cu moartea, insa scuipatul se va intoarce doar la el pe fata, iar injuraturile ii vor distruge propriul suflet. In timp ce steaua va continua sa straluceasca linistita in inaltimea ei intangibila ! Prin Parintele Liviu am vrut si Dumnezeu m-a fericit, sa-i cunosc mai indeaproape pe acei alti oameni si nu doar sa-i inteleg, ci sa ma impartasesc si eu din viata si din taina lor.
Parintele Liviu m-a învățat sa nu dau crezare aparentelor. Pentru ca mintea noastra, fara Lumina de la Dumnezeu, este întunecată și oarba, iar sufletul deformat. De la nastere am fost intoxicati cu informatii inutile si false, convinsi ca albul este negru, iar dulcele este amar. Am fost incuiati in temnita sufocanta si intunecata a conceptiei materialiste despre lume. Ni s-a inoculat frica ! Ni s-a spus ca omul este doar o omida nesătulă, care nu va reusi vreodata sa cunoască zborul. Ni s-a spus ca nu exista iubire, ci doar instinct sexual. Ni s-a spus ca viata nu este o minune, ci doar un conglomerat de procese chimice si biologice, iar moartea este încetarea lor…
Si totusi ceea ce am vazut la Părintele Liviu si la acei alti oameni, este ca ei au luptat din toate puterile si cu toata credinta împotriva unor astfel de definitii. Sufletul, ne invata Parintele, este prin natura lui imaterial si nemuritor. El nu se hrănește cu hrana materiala, ci are nevoie de harul lui Dumnezeu. Daca accesul la Har este inchis, sufletul se va afunda in bezna intunericului, a rautatii si a pacatului, iar viata se va transforma intr-un adevarat iad, atat pentru omul in cauza, cat si pentru cei care-l inconjoara ! Exact ce vedem azi in ”minunata” lume noua care ne inconjoara…
Acum nu prea au mai ramas pe pamant constiinta, frumusețe si iubire…au rămas in schimb învățăturile si exemplele de urmat ale Părintelui Liviu si ale celor care marturisesc pentru noi in Ceruri!
Cristian Ardeleanu
