Criticul Nicolae Manolescu a recompus într-un interviu din 2012 publicat în ziarul Adevărul contextul în care Radu Gyr a scris poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Începuturile poetice din anii 1920 fuseseră ale unui tradiţionalist cuminte, „cântăreţ inocent al plaiurilor olteneşti”.
După ce a devenit membru în Garda de Fier, în 1935, Radu Gyr a scris imnul organizaţiei, „Sfântă tinereţe legionară”, şi alte imnuri şi ode întru cinstirea Căpitanului şi a oamenilor săi de nădejde. În 1933, a fost internat în lagăr, pedeapsă comutată în domiciliu obligatoriu şi, din nou, trimis în lagăr de oficialităţile carliste.
„Acest destin sinuos nu răspunde clar la întrebarea privitoare la ce l-a determinat să scrie instigatoarea poezie anticomunistă din 1958″, afirmă Nicolae Manolescu. „Cum poezia n-a fost publicată atunci”, revine Manolescu, „data nu poate fi precizată decât dacă luăm de bună informaţia că poetul a fost arestat în acel an (pentru a doua oară, după război) tocmai pentru a fi scris «Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!». Aşadar, pentru caracterul anticomunist şi nicidecum legionar al poeziei!”.
Nicolae Manolescu
critic literar
Criticul aminteşte că Gyr îşi plătise legionarismul cu zece ani de temniţă, între 1945 şi 1955, făcând parte din „lotul criminalilor de război”, când mai multe poezii ale sale, cu temă religioasă, au circulat clandestin în închisori. „Mama mea, incapabilă să spună pe dinafară o poezie şi fără un spirit religios pronunţat, mi-a recitat, când a ieşit din închisoare, «Iisus în celulă» a lui Gyr, atât de tare o impresionase”, îşi aminteşte Nicolae Manolescu.
Gyr a fost închis la Aiud, unde a compus poezii pe care deţinuţii le-au memorat şi pe care le-au transmis prin viu grai. Sub regimul comunist, a executat aproape 16 ani de detenţie, în condiţii grele, fără asistenţă medicală, deşi suferea de TBC şi de hepatită.
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâșnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări și-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Și ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobode-ți ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Radu Gyr
